Nu ştiu dacă mă pot numi monarhist, însă sunt interesat faţă de tot ce înseamnă monumentele, valorile şi poveştile din vremea când România era Regat.
După cum vă spunem în articolul prededent, am descoperit cu uimire – şi încântare deopotrivă – că în sudul României există o podgorie imensă, tăiată de o cale ferată pe care Familia Regală obişnuia să vină cu Trenul Regal şi mai presus de toate, că în această podgorie se îmbuteliază o linie de vinuri denumită Blue Train! Din acel moment n-am mai întârziat nicio clipă şi am ştiut că trebuie să ajung acolo cât mai repede! Dacă vrei să vizitezi şi tu acest loc, găseşti detaliile logistice la sfârşitul articolului.
Împreună cu Nicky Predescu, Călător sau turist?, am plecat din Craiova spre halta Segarcea cu un tren regio, la ora 7:52. Cei care-l urmăresc pe Nicky ştiu că el nu prea pune picioru’ în trenuri, cu excepţia cazurilor când vrea să se fotografieze în vreo locomotivă. Printr-un concurs de împrejurări – favorabile poveştii de faţă, dar nefavorabile vieţii lui de zi cu zi – maşina lui este în service, aşa că am pornit cu trenul. Scurta călătorie a prilejuit un small talk plăcut cu câţiva angajaţi ai CFR, aflaţi în drum spre serviciu.
Apropiindu-ne de haltă am admirat întinderile nesfârşite ale podgoriei şi am trecut prin faţa Cramei, locul în care – aveam să aflu mai târziu – trenurile de marfă opreau pentru a încărca vinul produs aici.
Am fost aşteptaţi în haltă de un şofer care ne-a dus apoi la birourile Domeniului. Acolo am făcut cunoştinţă cu Claudia Astani şi am început turul.
Să începem vizita! :)
Istoria Domeniilor Coroanei începe în 1884, când sunt infiinţate prin decret regal. Ion Kalinderu devine administrator al Domeniilor Regale (12 la număr, în toată ţara, singurul domeniu destinat viţei de vie fiind la Segarcea). Suprafaţa ocupată atunci şi acum de podgorii este de 300 de ha, pe ultimele dealuri înainte de Dunăre. Locaţia a fost aleasă în urma analizei solului şi a condiţiilor climatice.
Domeniul ocupă un loc de seamă în geografia podgoriilor celebre, împărţind paralela 44 cu podgoriile din Bordeaux, Burgogne şi Piemont. Această paralelă este considerată paralela calităţii pentru plantaţiile de viţă de vie. La fel ca în vremea când Ion Kalinderu era administrator, soiurile de struguri roşii ocupă 60% din teren, cele albe 30%, iar cele aromate 10%.
Paranteză: înainte să ajung la Segarcea am dat de un toponim interesant, Dealul Robului. M-am interesat în legătură cu acesta şi am găsit într-un articol din Jurnalul Naţional câteva legende. Pe una din ele o redau mai jos:
Se spune că pe vremea când Ţările Române erau sub suzeranitatea turcilor, pe lângă tributul pe care-l plăteau sub formă de animale şi produse trebuia să dea şi un număr de copii anual. Într-un an, venind turcii, într-o zi de vineri, să ia copiii datoraţi, au găsit satul gol, lumea fiind plecată la vie pentru lucru. Turcii s-au dus la Dealul Viilor, l-au împresurat şi au strâns toţi copiii, legându-i şi ducându-i cu ei. De atunci ar fi rămas vorba că acei copii au fost robiţi, de unde şi numele de “Dealul Robilor” sau “Dealul Robului”. În urma acestei întâmplări dramatice, oamenii au făcut jurământ să nu mai lucreze vinerea la vie, obicei care se păstrează şi astăzi, deşi nu se mai respectă în totalitate.
În 1885 – Calea ferata Craiova – Calafat a fost inaugurată. Trenurile de marfă opreau în faţa cramei în vremurile acelea.
Calea ferată Craiova – Calafat prin Domeniul Coroanei Segarcea
Maci lângă calea ferată
Statuia Regelui Carol I în faţa Cramei Segarcea
Bustul Regelui Carol l a fost dezvelit pe 14.09.2010, în prezenţa Familiei Regale. Ziua de 14 septembrie are o semnificaţie aparte pentu viticultorii din zonă, fiind ziua oficială a culesului viei. Este de asemenea o importantă sărbătoare creştină, Ziua Înălţării Crucii şi din câte mi-am dat seama, familia Anghel, proprietara Domeniului, ţine cont de aceste sărbători.
Probabil cel mai frumos lucru pe care l-am aflat în timpul vizitei este că în podgoriile lor sunt 36.000 de cuiburi de trandafiri, câte unul în capătul fiecărui rând de viţă de vie. Speră să poată intra in Cartea Recordurilor cu acest lucru şi cred că au toate şanşele!
Un trandafir din cei 36000 de pe Domeniul Coroanei
Trandafirul este foarte sensibil – dacă frunza lor se veştejeşte, peste ceva timp şi viţa de vie va fi afectată de boli, aşa că în trecut era folosit ca senzor. Acum are mai mult scop estetic, scop pe care îl îndeplineşte foarte bine, după cum vedeţi în fotografii.
Trandafir înflorit – Domeniul Coroanei
Am mers apoi în magazinul cramei, un magazin ameneajat în acelaşi stil clasic ce impune respect. Aici am descoperit motto-ul Domeniului, scris în latină bineînţeles: Numquam sine studio, adică nimic fără pasiune.
Magazinul cramei. Foto de Nicky Predescu
Numquam sine studio
Aici ni s-au prezentat gamele de vinuri destinate pieţei româneşti şi exportului.
Acestea sunt următoarele:
- Segarcea, vin ambalat în cutie, vin de masă
- Elite – gama pentru supermarketuri
- Prestige, pentru HoReCa. Sticla este tronconică şi pe etichetă apare motivul crinilor (simbol regal şi al Fecioarei Maria)
- Principesa Margareta. Gama super premium, câştigătoare a numeroase premii internaţionale.
- Blue Train. Aceleaşi vinuri ca în gama Prestige, însă doar pentru export. Pe etichetă sunt scrisori (imaginare) ale pasagerilor Trenului Regal.
- Minima Moralia. Gamă premium, adresată în special pieţelor externe
- CXXV – sticlă magnum 1,5 l, lansată în 2009, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la înfiinţarea Domeniului. Este o serie limitată, din 1884 de sticle au mai rămas aproximativ 500.
Vinul vedetă – în umila mea părere – este Tămâioasa Roză. Este un mono-cépage, adică un singur soi de struguri este folosit, şi anume Tămâiosă Roză, din familia Muscat Rouge de Frontignan. Aceşti struguri se găsesc acum numai la Segarcea, au dispărut între timp din Franţa. La sfârşitul vizitei am cumpărat o sticlă de Tămâioasă Roză, al cărei conţinut nu mi-a înşelat aşteptările. Este un vin demidulce, potrivit serilor călduroase de vară, după ce mânânci un desert – să spunem tartă Bordeaux cu vişine :)
Am mai aflat câteva lucruri despre şi Marselan. Acesta este vărul Cabernetului Sauvignon, regele vinurilor în acest moment. Specialiştii spun că sunt şanse ca Marselanul să-şi detroneze vărul în curând.
Am intrat apoi în interiorul cramei. Totul era ordonat şi la locul lui, am aflat apoi că dna Anghel este medic cardiolog, deci este foarte exigentă în privinţa curăţeniei. Am trecut prin mai multe încăperi în care erau cisterne foarte mari, cel mai mult m-au impresionat cele din Camera Giganţilor, care au 50.000 litri fiecare.
Cisternele din camera giganţilor. Foto de Nicky Predescu
Am aflat cuvinte noi ca pigeage şi remontage. Acestea denumesc procesele mecanice care imită călcarea în picioare a strugurilor.
Noi am avut parte de o vizită specială ce e posibil să nu se repete în viitor, pentru că din toamnă vizitatorii vor circula printr-un culoar de sticlă suspendat, nu printre cisterne, aşa cum ne-am plimbat noi acum.
Camera baricurilor – se afla la 9 m sub pâmânt. Un baric are 225 l (dimensiune standard, altfel nu mai este baric, este un butoi obişnuit). Această cramă are 3000 de baricuri, importate din Franţa. Sunt folosite de maxim 2-4 ori, in funcţie de felul vinului (alb sau roşu). După aceea sunt oferite partenerilor – magazine de vinuri, restaurante ş.a.m.d.
O parte din baricuri
Împreună cu Nicky în camera baricurilor
Alte câteva date interesante:
- butoaiele au cepuri de silicon
- vinurile DCS au obtinut 84 dde medalii doar anul trecut
- DCS organizează degustări în ţară şi training-uri pentru chelneri
- crama va intra în circuitul turistic în toamna 2013
- în viitor vor construi un conac şi un muzeu
- campania de cules incepe la 15 august şi se termină în octombrie
- DCS a sponsorizat editarea unei cărţi despre trenurile regale
O sticlă de Blue Train şi cartea Trenurile Albastre ale Regilor României de Ilie Popescu
Sticla de vin din gama Blue Train şi cartea domnului Popescu vor rămâne pentru ceva vreme un fruct interzis pentru mine. Gama Blue Train se vinde numai pe pieţele externe (sau în aeroporturi, după ce treci de vamă), iar cartea Trenurile albastre ale Regilor României a fost tipărită doar în 125 de exemplare…
Sincer să vă spun, eu nu ştiu cum se desfăşoară o degustare de vinuri, dar cred că ea totuşi trebuie să se desfăşoare într-un astfel de loc, nu? Până la urmă, am vizitat o cramă, nu un muzeu cu sticle goale. Sper sfârşitul vizitei am întrebat dacă putem degusta un vin şi ni s-a spus că din vinurile la sticlă nu putem degusta decât după ce le cumpărăm. Ni s-a oferit însă câte un pahar din vinul de la pompă, eu mi-am ales un Cabernet Sauvignon, iar Nicky un Sauvignon Blanc.
In zilele senine poti vedea Muntii Balcani de pe acoperisul Cramei
Bonus – când ne-am întors în Craiova am vizitat – eu pentru prima dată – Muzeul de Etnografie al Olteniei din Casa Băniei, împreună cu Dana şi Nicky. Aici am descoperit cu bucurie o rindea imensă folosită la doagele butoaielor Domeniului de la Segarcea în sec XlX
Rindea din 1877 în colecţia Muzeului de Etnografie al Olteniei. Foto de Nicky Predescu
Detalii logistice
Tren Bucureşti – Craiova – sunt 15 trenuri zilnic, 1 Regio şi 14 InterRegio. Preţul unui bilet întreg, clasa a 2a, este de 58,2 lei, iar dus-întors preţul este 102,15 lei (fără rezervarea locului la întoarcere, aceasta se cumpără separat în momentul în care decideţi cu ce tren vă întoarceţi).
Cazare în Craiova – eu am stat la MBI Apartments, destul de aproape de gară, într-o zonă liniştită. Apartamentul în care am stat avea două camere şi baie cu cadă. Bucătăria este utilată – are aragaz şi frigider, însă nu le-am folosit. În living aveţi o canapea tip colţar, tv cu ecran plat (plasmă sau LCD, nu mă pricep la televizoare) şi un birou. Priveliştea nu este foarte plăcută ochiului, dar cine stă în apartament când ajunge în Craiova? Preţul a fost de 100 de lei/noapte, dar pentru 120 de lei/noapte puteţi sta până la patru persoane în apartament. Eu l-am ales pentru că e ieftin, e aproape de gară, are wi-fi şi am putut face rezervarea fără card. Am trecut peste detaliile gen podea murdară, geamuri nespălate şi o uşă lipsă la dulapul de la bucătărie. Cine se uită la astfel de detalii? :)
Dormitorul din MBI Apartments
Din plimbările scurte şi mai mult cu taxiul pe străzile oraşului am ajuns să-i invidez pe craioveni pentru oraşul în care locuiesc. Arhitectura caselor boiereşti este extraordinară, de parcă cei mai bogaţi boieri ai ţării aici trăiau, nu în Bucureşti! Apropo de taximetrişti, rar am întâlnit aşa oameni cu bun simţ şi chiar dacă mai merg fără aparat, te poţi înţelege omeneşte cu ei, nu ca în alte locuri.
Tren Craiova – Segarcea hc – ple. 07:52, sosire 08:38. Retur ple. 14:39, sos. 15:30. Vă recomand să vă luaţi bilet dus-întors, pentru că din halta Segarcea nu puteţi cumpăra bilete. Noi am venit cu trenul, însă la întoarcere am fost conduşi cu maşina până în Craiova.
Preţul vinului variază între 6 lei/litru (cel vărsat, se vinde în bidoane de plastic de minim 5 litri, puse la dispoziţie de magazin) şi 180 de lei sticla magnum CXXV 1,5 litri. Tămâioasa Roză pe care am cumpărat-o a costat 43 de lei.
Domeniul Coroanei Segarcea – Dealul Viilor nr 108, Segarcea, jud. Dolj. Pe pagina lor de contact găşiţi si nr. de telefon şi mailul. Degustare şi călătorie plăcută! :)
#VinCuTrenul este un proiect Trans-Ferro prin care voi vizita cramele şi podgoriile româneşti, călătorind spre ele cu trenul, pe cât posibil. Dacă vrei să te alături acestui proiect, ca blogger participant sau reprezinţi o cramă şi vrei să te vizităm, trimite te rog un mail pe adresa iulian.sirbu.ro (at) gmail.com
