Trans – Ferro

Vineri, 4 ianuarie 2013. Bucureşti Nord, cea mai mare gară din România, este punctul de plecare pentru mai toate călătoriile mele, fie că plec până la Aeroportul Otopeni, Budapesta sau Buenos Aires. Totul începe – şi câteodată se şi termină în Gara de Nord. O gară care este o poartă de intrare şi de iesire din ţară şi pe care dacă o compar cu alte gări prin care am trecut în această călătorie, obţine multe bile negre. Dar să nu anticipam!

Nu voi insista foarte mult pe începutul călătoriei, a decurs ok, am avut loc la clasa a 2a pentru că a trebuit să ne plătim biletele pe relaţia Bucureşti Nord – Curtici, permisul InterRail nefiind valabil în ţara de rezidenţă. Am plătit pe bilet 104 lei (reducere 25% prin oferta TrenPlus) şi pe rezervarea locului 3 euro. Am cumpărat ambele bilete de la Agenţia de Voiaj nr.1, din Str. Brezoianu, Bucureşti. Recomand agenţiile de voiaj atunci când trebuie să puneţi mai multe întrebări sau aveţi/vreţi un bilet/permis special, pentru că angajatele de aici nu sunt asaltate de călători ca în gari, având aşadar mai mult timp şi răbdare în a vă răspunde la întrebări.

Sâmbătă, 5 ianuarie 2013, Budapest Keleti palyaudvar. Voi încerca – pe cât posibil – să scriu numele original al staţiilor de cale ferată prin care am trecut, pentru a vă fi şi vouă mai uşor când vă planificaţi călătoria. De regulă, numele statiilor CF sunt trecute în limba oficială a ţării respective, chiar dacă biletul este emis în altă ţară sau căutarea se face pe internet, de exemplu situl bahn.com nu traduce numele staţiilor.

Am ajuns în Budapesta dimineaţa devreme, la ora 08:50, având astfel timp să explorăm oraşul pentru câteva ore. Pentru Cezar era prima lui vizita aici, pentru mine a doua.

Trenul EN 472 in Budapest Keleti pu

Ştiam de anul trecut că există un tur gratuit, de fapt două, unul pentru Buda şi altul pentru Pesta. Pe pliantul pe care-l aveam – tot de anul trecut! – scria că la 0ra 10:30 incepe turul Pestei. Planul era sa mergem în turul acesta şi apoi să vizităm Castelul Vajdahunyad şi Hősök tere (Piaţa Eroilor; staţia de metrou de lângă are acelaşi nume).

Punctul de intalnire pentru Budapest Free Tour este Deák tér (în staţia de metrou cu acelaşi nume se intersecteaza toate cele trei magistrale de metrou). Am ajuns cu 5′ mai târziu acolo, asta pentru că ne-am învârtit în zonă, nu vedeam punctul de întâlnire, era mascat de un autobuz Hop On Hop Off. Pe drum am descoperit mai multe statui interesante, pe Vaci utca.

“Statuie” pe Vaci utca, Budapesta

Am avut ca ghid o americancă, Vicky/Victoria. Nu am retinut exact daca s-a născut sau doar a crescut în SUA, dar avea dublă cetăţenie. Cum spuneam putin mai sus, eu am crezut ca vom merge in turul Pestei, dar Vicky ne-a spus ca între timp s-au schimbat orele tururilor, aşa că vom merge în Buda. Am pornit la drum împreună cu doi ucraineni, doi italieni şi o braziliancă. Primul obiectiv pe lângă care am trecut: câinii din Infernul lui Dante Aligheri.

Câinii din Infernul lui Dante

Indreptandu-ne spre Dunare, am trecut pe langa o fântână avandu-l pe Neptun în vârf şi trei femei (sau zeite mai bine spus) inchipuind cele trei râuri principale ale Ungariei Mari: Dunărea, Tisa şi Lajta. Aici, Vicky ne-a spus că Budapesta este supranumită si Capitala Apei, fiind singura capitala din lume care are peste 100 de izvoare minerale si termale. Si dacă asta nu este de ajuns, Budapesta se laudă şi cu o calitate foarte bună a apei potabile şi bineînteles, cu Dunărea!

Ajunşi în Szechenyi ter am admirat Szechenyi hid (sau Lanchid, Podul cu Lanţuri) şi i-am aflat povestea. În sec XIX, baronul Szechenyi a vrut să-şi viziteze tatăl bolnav aflat în Viena, dar pentru că traversarea Dunării era anevoioasă, nu a ajuns la timp pentru a-şi vedea tatăl în viaţă. Baronul locuia în Pesta şi în acel moment nu exista niciun pod care să lege cele doua oraşe. Szechenyi a plecat atunci într-o călătorie prin Europa pentru a găsi un arhitect şi un constructor pentru viitorul pod pe care vroia să-l construiască. A gasit un pod pe placul său pe Tamisa, în apropiere de Londra, în Marlow. A luat legătura cu constructorii şi i-a angajat să facă un pod identic în Budapesta. Podul a fost construit de William Tierney Clark şi a fost considerat o minune a timpului său, era cel mai lung pod suspendat pe doar doi piloni. Din păcate, podul a fost grav avariat în cel de-al doilea război mondial, însă a fost reconstruit în 1949, la 100 de ani după construcţia iniţială.

Leii care marginesc podul la fiecare capăt au şi ei o poveste. După ce sculpturile au fost gata, a aparut ştirea conform căreia sculptorul s-a sinucis pentru că a uitat să le sculpteze şi limbile! Dupa 10 ani – surpriză – sculptorul a apărut şi i-a blestemat soţia jurnalistului mincinos să rămână fără limbă.

Podul cu Lanţuri, Budapesta

Cladirea Companiei Englezeşti de Asigurări Gresham are faţada decorată cu foiţa de aur în câteva locuri.

Palatul Gresham

Am trecut apoi in Buda. Aici se afla Galeria de Arta. Cladirea este cunoscuta ca fiind Palatul Regal.

Galeria Naţională de Artă, Budapesta

Dupa ce ne-a spus câteva cuvinte despre controversatul “monument” Km 0, Vicky ne-a arătat pe unde putem urca la Palat, fără a lua funicularul. Funicularul a fost construit la sfârşitul sec. XIX, pentru ca nobilii să nu-şi murdărească încălţările şi să nu obosească până sus.

Funicularul vazut de pe pasarela

O mare parte a clădirii care adăposteşte Galeria de Artă a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial, dar a fost reconstruită cu sprijin sovietic.

Vicky avea o surpriză pentru noi, la ora 12 era programată schimbarea gărzii. A fost prima dată cand am participat la o astfel de ceremonie, asa că am facut o mulţime de fotografii. Fiind cuprinşi de febra imortalizarii evenimentului, n-am fost atenţi când Vicky a plecat cu ceilalti pe traseu. Am gasit-o mai intai pe Mayra, brazilianca, si ea pierduta de grup. Într-un final, i-am gasit în faţa cladirii Varszinhaz, o cladire ce avea pe faţadă o placă memorială pentru concertul lui Beethoven din 1800.

Schimbarea gărzii la Palatul Regal, Budapesta

Varszinhaz – Beethoven a concertat aici în 1800

Clădirea in care a functionat Ministerul Apararii ne astepta ciuruita si darapanata cateva sute de metri mai in fata. Pe aceeasi strada am mai descoperit doua cladiri interesante, aparţinând funcţionarilor regali, prima din ele fiind a trezorierului, iar cea de-a doua a somelierului.

Fostul sediu al Ministerului Apărării, Budapesta

Casa somelierului si cea a trezorierului

Am terminat turul langa statuia unui husar de lângă Politehnica. Biluţele calului lucesc pentru că sunt atinse de studenţii politehnişti înainte de examen, pentru a avea noroc.

Statuia husarului de lângă Politehnica, Budapesta

Am vizitat apoi Bastionul Pescarilor şi ne-am întors în Pesta pe Margit hid (Podul Margareta).

Bastionul Pescarilor

Clădirea Parlamentului, Budapesta

Statuia Sf. Treimi de langa Biserica Mathias a fost ridicata pentru a apăra orasul de ciumă. Multe astfel de monumente erau ridicate în Evul Mediu si se credea că “eficienţa” lor este direct proporţională cu înălţimea.

Statuia Sf. Treimi

Dupa ce am mancat la Lecso (pe St. Istvan krt) am mers pe jos pana la Nyugati palyaudvar iar de aici am continuat drumul cu metroul pana la Hősök tere.

Budapest Nyugati pályaudvar

De aici am ajuns la Vajdahunyad, unde am avut surpriza sa gasesc statuia lui Anonymous, notarul Regelui Bela.

Statuia lui Anonymous, notarul Regelui Bela

În parcul din faţa castelului, Varosliget, este cel mai mare patinoar din Europa Centrala şi de Est. La ieşire din parc am găsit şi statuia lui George Washington, ridicată de ungurii care au emigrat în Statele Unite.

În drum spre gară am mers pe Andrassy Utca, bulevard aflat de asemenea în Patrimoniul UNESCO.

Foto realizate cu Sony NEX-F3

Vă rog să-mi spuneţi dacă preferaţi să citiţi articolele cu fotografiile inserate în text sau vreţi să citiţi tot textul cap-coadă şi apoi să vedeţi fotografiile în galerie? Mulţumesc!