Da, din pacate exista si asa ceva! Deh, nu pot fi tot timpul pe munte. Anul trecut ma batea gandu’ sa-mi caut un serviciu prin orasele de la poalele muntilor: Busteni, Sinaia, Brasov, Sibiu, chiar si Cluj-Napoca. Inca ma gandesc la acest lucru, asadar daca aveti vreun pont pentru mine, dati-mi de veste!
Cand nu se afla pe munte, muntomanu’ se pregateste pentru urmatoarea drumetie. Cum bine zicea cineva zilele trecute (cred ca una din fetele de la travelgirls) drumurile prin Bucuresti au inlocuit cu succes drumetiile pe munte iarna asta. In contextul acesta, saptamana trecuta Roxana m-a invitat la o editie de Povesti din LumeaMare pentru muntomani!
Trebuie sa recunosc ca a inceput sa-mi placa sa vorbesc in fata oamenilor, mai ales cand stiu ca exista un real interes pentru spusele mele. Cei de la Magazinul Boieresc ne-au pregatit o surpriza - scaunul povestitorului, pe care am pus stapanire cat timp Alina a povestit despre drumetiile ei cu cei din Ecotur.
efectul produs de povestile Alinei :)
Deja toata populatia ascultatoare de Povesti ma stie ca vorbesc prea mult! De data asta m-am uitat la ceas si m-am incadrat in timpul stabilit, ca apoi sa aflu ca Roxanei i-a parut rau ca n-am vorbit mai mult! :)
vrei sa fii bronzat ca mine? mergi pe munte cat te tine! :D
Pe bune acum, chiar daca mai aveam cate ceva de spus, m-am gandit ca Zuzi de abia astepta sa cante iar cei prezenti voiau s-o asculte! Zuzi ne-a incantat iar noi in timpu’ asta am gustat bunatatile aduse in rucsac de Alex sau gatite de cabanieri ad-hoc. Ce mi-a parut rau e ca nu toti stiau versurile cantecelor. Sau poate de vina a fost slaninuta, painea de casa si gulasul care au fost prea bune, prea ca la tara! :D
Va multumesc tuturor pentru cuvintele bune ce le-ati avut pentru noi si sper sa ne intalnim si pe un traseu, mai pe la vara asa :)
foto Alex Farca
{ 3 comments… read them below or add one }
E normal ca muntomanii sa mai stea putin si pe acasa, dar cand ne incanta si pe noi cu povesti faine, nu putem decat sa ne bucuram de prezenta lor in oras.
Imi spunea cineva ca si cand merg prin oras, merg ca pe munte. I-am luat vorbele drept un compliment fara seaman caci am realizat evidenta.
Muntele reuseste pe cei mai multi dintre noi sa ne umple de entuziasm, energie, prospetime si sa lasam orasul oarecum in “urma”. De aceea sunt convinsa ca viata de muntoman nu se termina cand am coborat muntele :)
p.s. felictari pentru povesti, sigur ai indus multa energie pozitiva celor din jur!
Iar ma oftic ca n-am ajuns la timp pentru povesti :(((