Mi-am inceput ziua cu un mic dejun frugal in Baghdad la ora 05:5o in compania unui armean care se lauda cu cele trei pasapoarte ale lui (el si Jason Bourne :D ) apoi am luat zborul spre Amman. Visa pentru Iordania se obtine foarte usor, la sosire, nu am asteptat foarte mult si nici nu mi s-au pus intrebari ciudate. Costa 10 JOD (dinari iordanieni) si exista un individ care va poate schimba banii acolo – primiti si chitanta. Ca mijloace de transport sunt taxiurile – sunt recomandate cele galbene cu autocolant verde pe usa si service taxi – tot masini mici, dar de culoare alba. Nu stiu cum se calculeaza costul calatoriei, este bine sa stabiliti de la inceput pretul (si negociati, aici totul se negociaza!). Eu am avut norocul de a fi asteptat de cineva la aeroport, si am profitat de ocazie ca sa ma lasa la autogara – din pacate i-am uitat numele, e in partea de est a orasului oricum. Am hotarat ca primul obiectiv de pe lista mea sa fie Petra, asa ca am luat un autobuz spre Wadi Musa (Valea lui Moise). Pretul se modifica in functie de cunostiintele de araba pe care le posezi. In mod normal costa 5 JOD, eu am aocupat inca un scaun cu bagajele mele si am platit 6 JOD pentru ca a negociat un localnic pentru mine. Teoretic, 5 JOD platesti ca turist, 3 JOD ca localnic. Wadi Musa este cel mai apropiat oras de Petra, aici sunt multe hoteluri, hosteluri si restaurante pentru turisti. Cam 60% dintre cei cu care am intrat in vorba stiau engleza. Am aterizat in plin Ramadan, asa ca n-am voie sa mananc, sa beau (chiar si apa) si sa fumez pe strada sau in alte locuri publice. Parerile sunt totusi impartite, unii spun ca turistii sunt exceptati de la aceasta regula, altii spun ca toti ar trebui sa se conformeze, indiferent de religie. Am aflat si motivul pentru care au anulat trenurile (oricum aveau doar doua trenuri care mergeau) – le-au anulat pentru ca oamenii obisnuiesc sa manance, sa bea si sa fumeze cand sunt in tren. Totusi, venind cu autobuzul spre Petra, nimeni n-a baut nici macar un strop de apa, ca sa nu mai vorbim de mancare.
Am amanat vizitarea sitului pentru ca n aveam camera foto. Pe la 16:50 am ajuns la punctul de informatii, am platit taxa de intrare – care e 33 JOD pentru 1 zi si 38 JOD pentru 2 zile. Stiam ca poti sa calaresti un cal pentru o suma modica, suma care pana la urma nu e asa modica , 10 JOD + 1 JOD bacsis (vroia 3 JOD!!!). Aveti un clip mai jos, in care eu negociez un tur extins de calarie, dar beduinul n-a acceptat oferta mea.
Mai jos sunt si cateva din pozele facute, cu mentiunea ca Petra e deja un obiectiv mul prea expus mediatic ca sa te mai lase cu gura cascata. Acum imi pare rau ca am vazut atatea fotografii, filme si clipuri avad ca subiect central Petra. Este intradevar ceva extraordinar, dar ca sa-ti dai seama de acest lucru trebuie sa faci un mic efort si sa urci pe o carare ca sa-i poti admira perfectiunea de sus.
[cincopa 10722744]
P.S. Revin maine si cu detalii despre cazare plus alte povesti despre oamenii cu care am interactionat pe aici.
{ 2 comments… read them below or add one }
pe cand un site trans-horse?
Iti urez vacanta placuta!!!
Mai intai sa invat sa calaresc, apoi mai vorbim. M-am exasperat astia, sunt foarte saritori, vor sa te ajute, dar vor sa-ti ia si banii! Eu credeam ca ma pricep la negociere, dar ei se pricep si mai bine. Ar trebui sa mai stau pe aici, sa iau lectii.
{ 1 trackback }