sau despre cum a fost la Povesti din LumeaMare in pasi de tango.
Sunt oameni care gandesc frumos si, mult mai important, pun teoria in practica. Echipa LumeaMare si Anca Argesiu au venit cu ideea de a impleti povestile de calatorie din Argentina cu tangoul, asa ca ultima editie a Povestilor s-a desfasurat instr-un spatiu mai mult decat potrivit pentru aceasta, Happyfeet Studio.
Inainte de inceperea ostilitatilor, am mancat si am stat la un small talk cu Catalin si Renate pe care i-am cunoscut la editia precedenta. Alex merita felicitari pentru painea cu masline facuta in casa si mai ales pentru spanakopita. Vinul a fost adus special din Argentina pentru aceasta seara, Shiraz tinto, nu-l bausem in Mendoza si a fost binevenit, limbile s-au dezlegat si prieteniile s-au legat :)
Roxana m-a invitat pe mine sa povestesc primul si a fost inspirata. De ce spun asta? Pentru ca mi-am gandit prezentarea ca pe o introducere in spatiul argentinian, ca pe o alfabetizare. Desi nu am acoperit nici pe departe lucrurile care definesc Argentina – pana la urma acesta nici nu era scopul, scopul era sa prezint experienta mea – consider ca am pregatit terenul pentru prezentarea Ancai. Ea a avut mai multe fotografii, filmulete si a vorbit mai frumos :) Asta ca sa le para rau celor care n-au fost prezenti, sa stie ce-au pierdut!
Va rugam sa ne scuzati, nu dansam cum ne-nvatati!
Mihai Tudor ne-a invatat apoi sa mergem. Mi-am adus aminte de prima zi de armata, si atunci am fost invatat sa merg! Unii spun ca mersul e natural, dar se pare totusi ca nu e chiar asa, trebuie sa iei multe lectii de-a lungul vietii! :) Tangoul nu este insa un alt un stil de mers, este un dans in care atitudinea conteaza si face diferenta. Un dans misogin dupa parerea mea! :)
Dupa ce am invat cat de cat sa mergem, la inceput singuri, apoi cu parteneri, am trecut la lucruri serioase! Nu stiu daca ne-a filmat cineva, insa de cateva ori eu cel putin eram uimit de performantele celor din jur! Adevarul e ca invitatii puteau invata mult mai multe miscari sambata seara, insa cu mine in sala acest lucru a fost imposibil! Am fost tot timpul pus pe glume, probabil si ca sa ascund oboseala datorata noptii albe de dinainte.
O sa-mi fie dor. Ce a contat a fost faptul ca m-am simtit bine acolo si am capatat incredere in mine – corect spus ar fi “incredere in mine dansand”! Nu pot vorbi pentru ceilalti, asa ca ii rog sa completeze ei spatiul alb pe care il au la dispozitie mai jos.
P.S. Astept niste foto (poate si clipuri), sa mai condimentez putin postarea aceasta!
Update: Multumesc Roxana & Alex pentru foto si pentru comentariile aferente! Foarte inspirate! :D
{ 18 comments… read them below or add one }
Vin pana in pranz si fotografiile noastre, o sa poti sa iei cateva de pa pagina noastra sau de pe facebook, tu ai voie :-)
Multumim pentru povesti si glume, multumim pentru prezentarea inspirata, multumim pentru articol si sustinere!
Ma bucur ca v-a placut si sper ca macar unul din cei ce m-au ascultat sa ajunga in Argentina si sa se foloseasca de cele aflate! Voi fura acum cateva fotografii! :)
Cum puneti voi toti paie pe foc, facandu-ma sa-mi para rau ca nu-s mai aproape de Bucuresti!
Alina, in locul tau as organiza o editie a Povestilor in Paris ;)
Iulian, chiar as vrea! Dar poti sa iti imaginezi ca prima data cand Ina a venit in Paris nici macar nu m-am intalnit cu ea, pentru ca n-am avut timp? Sau ca atunci cand Roxana a fost, eu eram in Romania? Acum insa vine Ina si martie si o sa am grija sa o plimb peste tot, ca sa ma ierte!
iti trimit eu niste poze daca vrei. :)
Da, Ina, vreau! :)
Hai, Iulian, ca te-ai descurcat chiar bine, ai trecut si prin mainile mele sambata seara, deci stiu ce spun :D In plus, ai avut o prezentare ca de obicei, putin mai lunga decat estimaseram cu totii, dar tare faina!
Sa ne revedem cu bine la urmatoarea editie a Povestilor din Lumea Mare :)
Nu chiar toti. Eu ma asteptam la un lung discurs al lui Iulian, stiindu-l de la editia precedenta, unde a vorbit “5 minute” – poate ca ne aflam în cel de-al treilea vis (vezi Inception). ;)
Dar mie mi-a placut si atunci, si acum. Astept continuarea.
Multumesc, ma bucur ca ti-a placut! La faza cu Inception sunt pe dinafara – n-am mai vazut un film de cateva luni bune!
Catalin, continuarea va fi pe blog, mai am mult de scris despre America de Sud in general si despre Argentina in special. Daca vrei sa dezvolt un anumit subiect, da-mi de stire te rog!
Hai ca in curand intru la bursa pariurilor cu “oare cat va vorbi Iulian in seara asta?” :)) Multumesc, Laura, si tu ai dansat foarte bine! Acum nu mai trebuie decat sa te ascult vorbind – poate la urmatoarea editie?…poate despre Polonia? :)
pare sa fi fost o seara perfecta: mancare buna, vin argentinian, dansuri, oameni frumosi si povesti din calatorii. ce-ti poti dori mai mult? stiu! sa faci toate astea acolo, in Argentina! :D
Iulian, eu ma alatur Alinei la mancatul mainilor de ciuda :-). Tin sa-ti spun insa ca ai facut o prezentare tare draguta si onesta/modesta (care face ca prezentarea sa fie si mai draguta :)! )
Maria, las’ ca facem la vara povesti in Europa!
Multumesc, Maria! :blushing:
Genial, daca nu vedeam comentariul Alinei aici nici nu stiam ce mi se pregateste :))))
Iulian, acusi iti trimit, scuze de intarziere.
Iulian, merci de aprecieri dar nu cred c-am vorbit mai frumos decat tine :)
Oricum, chiar ne-am distrat si sincer nu mi-am imaginat c-o sa stam pana la ora aia…..
O sa scriu si eu cand recuperez pozele de la prietema mea Roxana – ca eu, fata desteapta, mi-am uitat aparatul acasa:)
Si la dans v-ati descurcat toti excelent! Trebuie sa repetam figura.
Cred ca a fost tare fain sâmbata! Ma bucur tare mult ca ai mai avut parte de înca o experienta faina! Mi-au placut pozele de pe lumeamare. Tare frumos povestit acolo.
{ 1 trackback }