Guest post de Alina Radulescu, blogger la wafu.ro. Alina este indragostita de Japonia cu tot ce are ea de oferit, inclusiv de trenurile de mare viteza ce nu intarzie niciodata. Eu va spun sincer ca am citit articolul de mai jos de 5 ori pana sa-l public si probabil il voi mai citi de inca atatea ori pana voi ajunge in Japonia!
Japonia inseamna Shinkansen, ciresi infloriti si Muntele Fiji
sursa: wikipedia
Când am decis sa locuiesc în Okinawa nu aveam idee cât aveau sa-mi lipseasca trenurile japoneze. Nici nu realizasem ca am atâtea amintiri cu trenuri! În România rar calatoresc cu trenul, dar, cât timp am locuit în Hirosaki, un oras din nordul Honshu, trenul m-a dus si m-a întors din multe locuri, m-a plimbat si m-a rasfatat. Le-am încercat pe mai toate: de la sofisticatul si vitezomanul shinkansen care m-a purtat pâna la Tokyo si înapoi în iarna acea când am fost parasita de iubit pentru prima data în viata mea, asigurându-se ca voi ajunge acasa exact cu câteva minute înainte de Anul Nou, la fix cât sa beau sampanie cu tata pe Skype, pâna la biletul de tren care îti ofera cinci zile de plimbat nelimitat, oriunde în Japonia, bilet pe care l-am folosit împreuna cu sora mea într-o calatorie-fulger care ne-a permis sa vedem florile de cires din cele mai frumoase locuri din tara. Da, le-am încercat pe toate si au fost experiente minunate cu toate. Experiente pe care acum ar trebui sa ma urc în avion ca sa le pot retrai, caci Okinawa, partea cea mai sudica a Japoniei, oricât ar fi ea de paradis tropical, are acest unic, dar ireparabil defect: n-are nici macar o linie de tren. În Okinawa, trenul nu exista. Avem un monorail, un fel de tren suspendant, care acopera o distanta relativ mica si este folosit, mai ales, de turisti; însa trenul, asa cum îl stiu eu de pe insula principala, lipseste. Sistemul feroviar japonez acopera insulele principale, Kyushu, Shikoku, Honshu si Hokkaido, cu o imensa retea de trenuri menite sa suplineasca, în mare parte, drumurile insuficiente pentru transportul cotidian cu automobilul. În cea mai mare parte a Japoniei, trenul este principalul mijloc de transport în comun, atât pe distante scurte, cât si pe distante medii si lungi, fiind modalitatea preferata de japonezi pentru naveta sau plecarea in vacanta. Pe vremea când locuiam în Tohoku nu luam trenul în fiecare zi, caci în orasele mici transportul cu masina sau, de cele mai multe ori, pe jos este mai adecvat decât transportul în comun, dar fiecare evadare în afara orasului sau în marile orase însemna si un hop în tren. Si îmi e dor de hopul ala. De dragul vremurilor alea, haideti sa vorbim despre trenurile japoneze. Despre ce-ati vrea sa vorbim?
Harta Shinkansen 2011
sursa: wikipedia
Vreti sa vorbim despre accesibilitate? Despre cât de simplu este sa-ti rezervi si sa-ti cumperi bilete sau despre cum pot sa te urci în tren fara bilet? Da, poti sa te urci în tren fara biletul adecvat. În unele locuri ai nevoie de bilet pentru accesul în statie, dar daca, sa zicem, ai decis sa calatoresti pe o alta ruta sau ai cumparat un bilet doar pentru o statie si vrei sa mergi cinci, nasul nu se va supara pe tine si nici nu v-a sari cu amenda, ci îi vei atrage atentia (tu, da, pentru ca japonezii îl cheama pe nas sa plateasca biletul, nu invers!) si vei plati restul de bilet sau suplimentul ca ai urcat într-un alt tip de tren decât cel pentru care platisei. În alte cazuri, diferenta o platesti la ajungerea în statie, iar în caz ca ai platit mai mult (ai luat biletul de la automat pentru cinci statii si ai mers trei, de exemplu), diferenta de bani o primesti tot acolo. Când nu întelegi sistemul de plata sau traseul, totul este sa întrebi si o harta, un panou cu explicatii sau un responsabil îti va explica orice: cum sa schimbi liniile, care este cea mai rapida sau cea mai ieftina ruta pâna la destinatia ta, încotro s-o apuci din statie pâna la un punct turistic…orice! Sa nu va închipuiti ca asta este o treaba usoara. Japonia este deservita de o multime de companii operatoare de trenuri: Japan Railway Group, fosta companie nationala, privatizata în 1987 si care acopera azi 70% din caile ferate japoneze este formata din nu mai putin de sase companii, fiecare acoperind o regiune diferita. În afara JR Group exista 16 mari companii private si mai multe companii micute (unele acoperind doar un singur traseu). Competitia dintre companii este apriga, dar, în acelasi timp, colaboararea dintre ele decurge minunat, companiile furnizându-si una alteia tehnologia necesara dezvoltarii unor modele tot mai bune de trenuri si potrivindu-si mersul trenurilor astfel încât cel avantajat sa fie întotdeauna calatorul.
Vreti sa vorbim despre viteza? La fel ca peste tot în lume, exista diferite tipuri de trenuri în functie de viteza. Clasificarea lor dupa standardele românesti ar fi imposibila, pentru ca Japonia este, cred, campioana la numarul de tipuri de tren expres pe care le are. Îmi este absolut imposibil sa aproximez câte sunt, dar se pare ca cele mai multe tipuri de tren expres le are JR West: 13 servicii diferite. Si apoi expresul cel mai expres, shinkansen-ul are, la rândul sau, mai multe tipuri de servicii în functie de viteza. Tokaido Shinkansen, linia de tren de mare viteza cea mai aglomerata din lume, este deservita de un tren la fiecare trei minute si exista trei tipuri de shinkansen: Nozomi (cel mai rapid, 2 ore si 26 de minute de la Tokyo la Osaka), Hikari (3 ore pe aceeasi distanta) si Kodama (aproximativ 4 ore). Cât este de rapid? În testele din 2003 shinkansenul a atins viteza record de 581 km/h, dar atunci când transporta calatori viteza sa este între 240 si 300 km/h. Nu i se spune “trenul-glont” (bullet train) degeaba. Si nici nu i se spune asa de ieri de azi. Porecla si-a capatat-o prin anii ’30 de la numele proiectului initial “dangan ressha” si numele i-a ramas asa si datorita asemanarii designului sau futurist. Eu cred ca si-o merita pe deplin, la fel cum îsi merita prestigiul. Anul trecut când Kyushu Shinkansen a lansat modelul Sakura, exact în sezonul în care florile de sakura erau înflorite în toata splendoarea, japonezii din toate zonele tarii au venit sa admire noul tren strabatând zonele în care înfloreau copacii. La televizor se prezentau cele mai bune unghiuri din care poate fi fotografiat noul tren si florile de sakura, iar vizitatorii intervievati vorbeau despre mijlocul de transport ca despre o opera de arta. A fost momentul în care eu am înteles ca japonezul modern nu ia toata tehnologia asta ca pe ceva de-a gata, ci dezvolta o relatie reala cu ea, c?, desi în viata de zi cu zi trenul e doar transportul de la punctul A la punctul B, atunci când privesti the bigger picture trenul este o parte a vietii lui la fel de importanta ca mersul la templu sau admiratul florilor de cires. E o parte atât de fireasca si cotidiana încât am citit o carte scrisa în totalitate în tren de un fost calugar Zen. O carte scrisa în tren…
Vreti sa vorbim despre punctualitate? Nu, va rog, haideti sa nu vorbim despre punctualitate! Acest aspect al trenurilor japoneze este adeseori pus în evidenta si un biet muritor ca mine nu ar mai avea nimic sa va spuna despre el. Da, poti sa-ti reglezi ceasul dupa trenul japonez, dar daca ar fi oricum altcumva tot sistemul asta alambicat de transport s-ar duce de râpa. Pe un traseu de lungime medie se întâmpla sa schimbi trenul de doua-trei ori, iar daca fiecare tren si-ar permite câte un minut-doua de întârziere ar deveni imposibil sa-ti planifici un traseu. Este asa, pentru ca altfel nu ar putea fi. Japonezii nu tin la punctualitate pentru ca sunt obtuzi si fara haz, ci pentru ca n-au încotro. Punctualitatea este necesara pentru a mentine un anumit ritm de viata, mai ales în marile orase. De cum ajungi mai pe la periferiile Japoniei si punctualiatea devine negociabila. Nu, nu punctualitatea trenurilor, caci trenurile sunt legate între ele, iar neseriozitatea unuia ar afecta sistemul. Punctualitatea oamenilor însa, da. Punctualitatea japoneza este un pilon pentru stilul lor de viata, nu, asa cum adesea se speculeaza, o traditie sau un virus pe care japonezii si-l transmit genetic din generatie în generatie. Trebuie sa traiesti pe o insula ca sa întelegi ce constrângeri si ce nevoi aduce acest mediu, iar trenul, ca si multe alte servicii japoneze, nu face decât sa se adapteze acestor constrângeri si sa raspunda acestor nevoi.
Vreti sa vorbim despre preturi? Da, haideti sa vorbim putintel, cât sa nu stricam farmecul povestii despre preturi. Japonezii nu privesc pretul transportului în comun ca un factor dupa care acesta trebuie judecat. Nu pentru ca au bani gârla, asa cum s-ar putea gândi unii, ci pentru ca toate criteriile de mai sus, functionabilitatea, faptul ca te poti baza pe serviciile de transport sunt mult mai importante pentru ei. Serviciile impecabile, personalul necesar pentru a mentine promptitudinea si acuratetea întregului sistem si curatenia desavârsita a garniturilor de tren sunt doar câteva dintre elemente care solicita sume mari de bani. Un bilet de shinkansen este comparabil din punct de vedere al pretului cu biletul de avion pe aceeasi distanta. Nu toate drumurile cu trenul te costa cât un bilet de avion, mai ales daca faci rezervare din timp. Exista numeroase tipuri de reduceri si abonamente, iar abonamentele speciale pentru turistii straini sunt o modalitate convenabila de a vedea Japonia. Spuneam la început ca am strabatut Japonia de la nord la centru cu un tip bilet, Seishun 18 kippu, care îti permite sa te plimbi cu orice tren normal timp de cinci zile. Cele cinci zile nu trebuie sa fie neaparat înlantuite. În fapt primesti cinci bilete care nu au limita de distanta si pot fi folosite de catre oricine (poti, de exemplu, folosi toate cele cinci bilete pentru tine si patru prieteni în aceeasi zi sau poti folosi doua bilete tu si alte trei persoane). Restrictiile sunt în ceea ce priveste tipul trenurilor si perioada de folosire, care coincide cu perioada vacantelor de primavara, vara, iarna.
Shinkansen seria 0 si Shinkansen N700
sursa: wikipedia
Am multe povesti de spus despre trenul japonez. Ma scuzati ca v-am tinut atât de “vorba”. As mai tot spune. As mai spune ca o data am calatorit cu un tren cu o locomotiva cu abur, am prajit bucati de caracatita pe soba care încalzea vagoanele trenului si am uimit batrâneii care mi-au oferit sake când le-am raspuns în dialectul local. Altadata, eu, care sunt mereu furata de peisaj si lipita cu nasul de geam (nici nu accept un loc care nu e la fereastra, de frica sa nu pierd vreo bucatica de peisaj!), am fost rapusa de oboseala si am adormit tocmai când strabateam cel mai lung tunel subacvatic din lume, Seikan Tunnel, care leaga cea mai nordica insula japoneza, Hokkaido, de Honshu. M-am trezit în bratele unui fermecator domn abia când am ajuns acasa. Alta data….mai bine va spun alta data, caci deja v-am testat rabdarea destul.
Daca aveti intrebari despre trenurile japoneze, va rog sa le adresati mai jos, iar Alina si cu mine vom raspunde la ele. Va reamintesc ca acesta este un guest post pentru categoria Cu trenul in trecut. Aici poti publica si tu povestea ta de calatorie cu mijloacele de transport pe sine/cablu/apa. Gasesti mailul meu in pagina de contact.
Tagged as:
tren
