Expeditia Goverla 2011 – prima zi

Am plecat din Bucuresti pe 25 decembrie 2011, ora 23:25, cu un tren  InterRegio pana la Suceava. Biletele au costat 64,5 lei/persoana, asta pentru ca le-am cumparat online, pretul la casa fiind de 85,7 lei/persoana! Trenul era aproape pustiu, am intrat in vorba cu o olteanca aflata in drum spre prietenul ei din Suceava. In Suceava am ajuns a doua zi la ora 06:13. Iesind din gara si intreband de un restaurant deschis, suntem indrumati spre unul pe care-l gasim inchis, asa ca ne intoarcem in gara. Gara Suceava Burdujeni este una dintre Garile Regale ale Romaniei. Acum este renovata si arata foarte bine. Din pacate, spatiul interior nu este folosit in totalitate, holul central al garii fiind inchis – nu-mi dau seama pentru ce e pastrat, poate n-au bani de incalzire sau de curatenie si de aceea il tin inchis.

Ne asezam pe-o banca si scoatem ceva de-ale gurii, ne luam cate o cafea de la automatul garii – automat pe care apoi l-am devalizat de monede, dar nu mai spuneti nimanui :D. Ma gandesc totusi sa cer informatii si despre trenul “Bulgaria Express”, la care renuntasem in Bucuresti datorita pretului (41 euro pana in Cernauti!). Aflu ca trenul va pleca la ora 13:42 din Suceava si ca bilete nu se mai pot cumpara (in regim international se vand cu minim 48  de ore inainte), dar ca ne putem “intelege” cu conductorul. Hotaram sa mergem spre autogara. De aici aflam ca trebuie sa vina un autobuz spre Cernauti in jur de ora 10:30, dar ca nu e sigur acest lucru, fiind a doua zi de Craciun. Suntem bucurosi totusi cand ni se spune ca ucrainenii nu sarbatoresc Craciunul acum, deci sansele sa vina autobuzul sunt foarte mari. In asteptarea autobuzului socializam cu doi boschetari (mai mult ei cu noi).

Intr-un final apare si microbuzul spre Cernauti, asa ca merg sa cumpar bilete de la sofer (25 de lei/persoana). Nu primesc niciun bilet, dar soferul ne trece numele cu caractere chirilice intr-un caiet! Am ceva emotii, ma gandesc ca gata, o sa ne luam teapa!

Ne intalnim cu Lilia Cazacu si mergem intr-un restaurant din apropiere sa ne luam la revedere de la berea romaneasca pentru cateva zile. Nu stiu ce a fost in capul meu, berea bruna intra foarte greu dimineata! Lipsa de antrenament probabil! Am discutat cu Lilia despre Romania, moldoveni, Moldova, ucraineni, Ucraina si romani. Ne-a povestit despre calatoriile ei in Ucraina si despre cum sunt oamenii pe acolo, subiectul “limbi straine” fiind des abordat. Am aflat – de fapt Lilia mi-a confirmat ca nu te poti duce in Ucraina bazandu-te doar pe limba engleza. Adevarul e ca noi ne bazam si pe faptul ca vom intalni multi vorbitori de romana. Daca ne-am inselat sau am avut dreptate veti afla in continuare.

Desi nu ne asteptam, autobuzul pleaca la timp – la ora 13. In vama stam cam 20′. Cei din autobuz se distreaza pe seama noastra cand vamesa ucraineana il intreaba pe Marius – in romaneste – unde mergem, dar raspunde soferul in locul lui: “Caucaz”, apoi mai spune ceva in rusa/ucraineana si toti izbunesc in ras si eu ii spun ca nu e frumos ce face, daca discuta despre noi sa vorbeasca in romaneste!

Nu prea am vorbit despre peisaj pana acum, asta pentru ca nu m-a impresionat in mod deosebit. Bucovina poate fi un tinut pitoresc, dar cred ca doar atunci cand ninge sau cand sunt campiile inverzite/inflorite. Bineinteles, nu pot spune ca am fost prin Bucovina din moment ce doar am trecut pe soseaua ce leaga Suceava de Cernauti. Am remarcat casele si curtile oamenilor, se vede ca sunt gospodari.

In Cernauti ajungem pe la 15:20. Pornim destul de repede in cautarea unei case de schimb valutar, asta pentru ca nu aveam grivne la noi nici macar pentru a merge la toaleta! Aici am invatat prima lectie – de fapt a fost o lectie mai mult pentru Marius, eu eram patit din Germania si Austria. NU pleca in strainatate cu lei pentru a-i schimba, ca n-ai facut nicio afacere. Fie cursul e foarte prost – cum am patit eu in Munich – fie nu-i poti schimba! Eu aveam dolari la mine, i-am schimbat la cursul 1 dolar = 8 UAH. Pentru 1 euro obtii 10 UAH.

Pornim apoi in cautarea hostelului. Un taxi ne costa cam 20 grivne pana acolo, noi hotaram sa mergem pe jos, desi oamenii ne dau de inteles ca e mult de mers. Neavand o harta a Cernautiului, am intrebat oamenii, care chiar daca nu vorbeau engleza sau romana se aratau binevoitori. Intr-un final, gasim un taximetrist care vorbea romaneste si el ne explica cum putem gasi hostelul. Vorbea romaneste foarte rar, insa destul de clar. Nu stiu de ce, m-am gandit la aromani cand vorbeam cu el, poate pentru ca nu sunt obisnuit cu accentul ucrainean.

Ajungem la hostelul TIU unde aveam rezervare facuta prin HostelBookers. Cazarea ne-a costat 100 grivne/persoana, asta inseamna 10 euro. Hostelul este situat intr-o cladire cu mai multe apartamente, sunt tot felul de coduri atat la intrarea in cladire, cat si la intrarea in apartamentul unde era hostelul, insa noi am avut noroc sa-l gasim pe receptioner in fata cladirii.

Dupa ce ne-am instalat, am pornit spre Centrul de Informare Turistica, unde nimeni nu vorbea engleza! Si nici romana! I-am intrebat de harti – aveau niste tentative de harti (moca), dar aveau si de vanzare la 10 grivne. Am luat cate una din fiecare si apoi ne-am indreptat spre autogara si spre magazinul Adrenalin, pentru a ne cumpara butelii pentru arzator.

Ca de incheiere: ca sa ajungem la Adrenalin am intrebat mai multe persoane.  Chiar daca stiu doar 5-10 cuvinte intr-o limba straina, imi place la nebunie sa le folosesc si sa vorbesc cu localnicii! Un tip s-a oferit sa ne conduca pana la magazin – pe care nu cred ca-l gaseam altfel – si ne-a bagat pe niste stradute destul de dubioase. Atunci aveam in cap tot felul de filme cu racheti si cu ucraineni violenti etc. Omul a fost foarte ok, ca de altfel toti ucrainenii pe care i-am intalnit. Atunci cand un localnic se poarta normal cu tine – nu zic frumos, zic normal – e ca si cum ti-ar da o palma pentru toate prejudecatile cu care tu ai venit de acasa.

Tagged as: CFR Calatori, expeditii, Gara de Nord, Romania, Ucraina