Oamenii de munte sunt de doua feluri: cei care s-au nascut si traiesc in zone de munte si cei care n-au avut norocul asta, dar ar face orice sa se afle in preajma muntilor. Pentru ca nu toti putem face parte din prima categorie, eu ma bucur ca drumurile vietii m-au dus in randurile celor din cea de-a doua.
Probabil nu toti cei ce citesc aceste randuri isi vor da seama exact despre ce e vorba. Asadar, sa le facem o introducere!
Acum fix o saptamana citeam articolul lui Gabi Colea. Dupa ce am primit linukul catre apelul lui, m-am decis sa-l sun, sa-l intreb cum il pot ajuta. Gabi avea nevoie de bani, masini si muntomani dispusi sa care in spate minim 10-15 kg de alimente fiecare, pentru locuitorii din satele izolate de zapada. Eu m-am oferit sa adun cativa oameni. Au raspuns apelului meu Adi Snur, Vlad Tiganu’, Marius Porumbelu’ si Radu Sen. Pe Radu nu-l cunosteam pana sambata. Lucrul acesta m-a umplut de bucurie, faptul ca un om a aflat de aceasta actiune (si a raspuns si pozitiv chemarii!) in urma articolului pe care l-am scris saptamana trecuta imi confirma credinta ca nu-mi pierd vremea scriind aici (multumesc Letitia!)
Si-am ajuns in Bisoca
Sambata la ora 6 ne-am intalnit in zona Obor si de acolo am plecat cu masinile spre Bisoca, in jud. Buzau. Noi si inca 50-60 de alti muntomani! N-am mai plecat asa multi la munte de cand eram in Pathos! Si cred ca e prima data cand plec cu masina mica spre munte! Nu eram singurul nedormit de pe acolo, probabil multi au avut greutati in a pune capul pe perna in noaptea dinainte.
Am sarit gardul de cateva ori, uneori chiar fara sa ne dam seama!
N-o sa va incarc memoria cu tot felul de detalii tehnice. O sa punctez ce a fost important pentru mine:
- am descoperit o zona despre care nu stiam mai nimic. Si pe care o voi vizita in continuare!
- am discutat cu oamenii. Majoritatea oameni batrani, pe care viata i-a trecut prin multe incercari, dar care nu sunt incruntati, care-si pastreaza fata senina. Nu stiu cat i-a marcat pe ei intalnirea cu noi, insa pe noi in mod clar ne-a marcat!
- am baut tuica de Bisoca si visinata, ambele foarte aromate! Nu prea recomand eu bauturi alcoolice, insa daca treceti prin zona incercati-le!
- mi-am facut noi prieteni, atat dintre localnici, cat si dintre muntomani!
O gospodina in fata gospodariei inzapezite
Mioare din Bisoca
Tata si fiu
Deszapezirea unei case
Culegem informatii (turistice) de la localnici :)
De iarna...
Pe curand! :)
toate fotografiile sunt facute de Alina Chiriac.
{ 7 comments… read them below or add one }
Da’ pozili unde sunt? :)
Eu n-am facut poze! :( Cezar (unul din participantii la tura) a facut ceva poze si le-a urcat aici: http://s122.transfer.ro/storage/os1/bisoca_18-19.02.2012-transfer_RO-19feb-161bd2.rar Mie-mi da eroare cand incerc sa le descarc. Poate la tine mere!
Este foarte adevarat ce ai povestit ,ma bucur ca am fost in acele locuri zilele trecute si am putut sa impart “bucuria “cu Voi su cu Ei !
Asa se mai intampla in viata: dai o mana de ajutor si primesti doua, te duci sa ajuti si pana la urma observi ca cel ajutat esti chiar tu … putinul nostru ajutor material a fost rasplatit din plin de cei la care am ajuns, sufleteste …
Si ca sa evidentiem realitatea, de fapt Bisoca a fost doar centrul de unde am plecat.
Actiunile s-au desfasurat in satele acestei comune, intre care se putea merge majoritar pe poteci si potecute: Lopatareasa, Plesi, Recea – fiecare cu zonele lor (nu veti gasi pe harti denumirile acestea): Manzalesti, Marginea Recii, Sindrilita, etc
Zile senine
Zona este superba pe timp de primvara-vara. Eu cel putin asa am vizitat-o mereu. Si daca avem ocazia poate mergem impreuna next time. Mi-ar place sa mai explorez zona, si sa fac un mic reportaj despre viata de la tara de acolo.
Pe un forum se discuta daca sunt sanse ca Bisoca sa ajunga ca Brasovul in 10 ani. Nu sunt sanse, si e foarte bine sa ramana asa! Pai mergem, sigur! Poate strangem mai multi oameni interesati! :)