Trans – Ferro

călătorii, drumeţii, expediţii

Gara din Addis Ababa 2

Corespondență din Addis Ababa

| 7 Comments

Sunt patru zile de când am pășit pe continentul african, mai exact în Addis Ababa, capitala Etiopiei. Sunt câteva gânduri pe care voiam să le fixez în scris acum, așa neșlefuite. În primul rând, am (de fapt, aveam) impresia că am exercițiul scrisului – a nu se înțelege că mă pricep să scriu – pot așeza câteva cuvinte într-o frază, într-o ordine cât de cât logică, zic eu. Ei bine, de când am sosit aici, nu mă pot concentra să descriu ceea ce se întâmplă în jurul meu. Și nu e vorba numai de scris, ci și de gânduri. Până și dialogul interior este scurtcircuitat. O prietenă îmi cerea pe facebook “să transmit o stare de aici”. O stare? E imposibil! Și dacă veți vedea fotografiile de mai jos, îmi veți da dreptate, sper, că nu e ușor să formulezi un mesaj despre ceea ce e în jurul tău, mai ales când ești pentru prima dată într-un astfel de spațiu. Deși am găsit similitudini cu Bucureștiul meu sau cu orașe ca Buenos Aires și Sao Paulo, pentru Africa nu cred că te poate pregăti nicio altă experiență anterioară. Scriu aceste rânduri cu gândul la trei bloggeri îndrăgostiți de Africa, Corina de la Călător în Africa, Desiree de la Hai în India și Mister Nicky de la Călător sau Turist?, care trece acum printr-o perioadă grea, mal d’Afrique am înțeles că-i spune (să-mi fie scuzată ironia fină).

Dar să revenim cu picioarele pe pământ. Ieri am schimbat hotelul, scriu aceste rânduri din Churchill Hotel, un hotel de 4 stele aflat pe Churchill Avenue, o arteră importantă a orașului, ce leagă Piassa de Gară. De când am sosit aici, curentul a căzut de câteva ori, dar din fericire hotelul are generator proriu, așa că în afară de întreruperea pentru scurte momente a conexiunii la internet și nefuncționarea liftului pentru câteva ore, totul a mers normal :)

În primele două zile am stat la Hotelul Taitu, cel mai vechi hotel din oraș, lângă Piassa, una din inimile orașului. Se spune că Addis nu are un centru propriu-zis, dar dacă ar avea, probabil că Piassa ar fi acela. Din păcate, hotelul Taitu nu este bine întreținut și nici serviciile nu sunt grozave. Pentru 35 de dolari pe noapte am primit o cameră dublă, ce se vroia curată, dar nu era, la parter, lângă terasă. Să spunem că în zonă mișună prea mulți ghizi turistici, care cunosc bine orașul, dar se împrietenesc un pic prea mult cu tine și devin obositori, dacă nu agasanți de-a dreptul. Însă și acesta este farmecul Africii, că trebuie să fii pregătit pentru tot felul de situații și să fii un bun diplomat. Știu, v-am băgat puțin în ceață, o să revin pe această temă, fiți fără grijă.

Rândurile acestea le scriu de la la etajul 11 și îmi imaginez cum arată viața unui fotojurnalist venit în oraș pentru un reportaj. Cel mai probabil va fi așteptat la aeroport de mașina hotelului și pe drum nu va fotografia nimic, dar va observa cu atenție viața care curge din toate părțile și sub toate formele – pârâiașe de oameni care alimentează fluviul de mașini de pe arterele principale.

După ce face un duș și probabil trage un pui de somn, deschide fereastra și trage câteva cadre, pe care le trimite repede agenției de presă, pentru că trebuie publicate în ziua respectivă, poate pentru cei care sunt pe alt fus orar. În funcție de cât de puternic are zoom-ul, observă și detaliile specifice unui aglomerări urbane – oameni întinși de trotuar, vânzători ambulanți, gropi, mahalale cu cocioabe acoperite de tablă ruginită. Ieșind apoi pe stradă, e uimit de cât de zâmbitori și de amabili sunt oamenii, mulți din ei vrând neapărat să apară în fotografiile lui, sper deosebire de oamenii din orașele europene, unde era nevoit de cele mai multe ori să fure câte un cadru, speriat că ar putea fi luat la întrebări pentru încălcarea dreptului la imagine sau al cine-știe-cărui-drept imaginat de UE.

Și atunci își dă seama cât de ușor poți manipula prin fotografie și prin presă în general, dar realizează că și el a fost manipulat de acest oraș african. Ce ar fi trebuit să arate? E reporter, dar se simte artist. Ca reporter manipulezi, ca artist maschezi și înfrumusețezi , însă în ambele cazuri minți. De fapt, nu minți, dar în fiecare fotografie este proiectată imaginea ta.

Mame fericite (?)

UN si UNICEF - prezente vizibile în Addis Ababa

 

DSC_0133

DSC_0217

Gara din Addis Ababa

Gara din Addis Ababa 2

Peronul Gării

Leul lui Iuda

DSC_0376

DSC_0379

Anci konjo! (amharică) Ești frumoasă! :)

DSC_0426

Camera 1101, Churchill Hotel, Addis Ababa

Vedere de la etajul 11, Churchill Hotel, in direcția Piassa

DSC_0450

Opt In Image
Aboneaza-te pentru a primi si alte articole despre calatorii

7 Comments

  1. Esti doar subiectiv, ceea ce e cit se poate de firesc. Astept in continuare subiectivisme din Africa. :)

  2. Arata mult mai bine ca Abuja :)

  3. Cate o corespondenta din asta mai alina dorul de Africa!

  4. Cred ca zambetele oamenilor din Africa sunt cele mai frumoase din lume :)

  5. Dar ce frumoși sunt oamenii ăștia!

Lasă un comentariu, călătorule!