Trans – Ferro

călătorii, drumeţii, expediţii

Best-blog

Despre blogosfera de turism și (auto)nominalizările pentru cel mai bun blogger

| 22 Comments

 

Cineva spunea că oamenii se împart în trei categorii: cei care discută despre alte persoane, cei care discută evenimente și cei care discută idei. Cei care aparțin primei categorii sunt blamați de toți, pentru că nimeni nu va recunoaște că el bârfește sau fotografia lui apare în DEX alături de proverbul câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia. În următoarele rânduri voi intra în pielea acestui grijuliu.

Despre grupul de facebook Blogosfera de turism 

În august 2012 am creat grupul de facebook Blogosfera de turism, un grup închis. Nu suntem grup închis pentru că am avea ceva de ascuns sau pentru că ne place să-i bârfim pe cei care nu sunt parte a grupului. Grupul este ca o bucătărie în care ne strângem la cafea și discutăm una-alta, despre campanii, despre ce se întâmplă prin lumea bloggingului. Ori în bucătărie nu intră chiar toată lumea, nu-i așa? Mai stai îmbrăcat în șort, în halatul de baie, poate nu te-ai spălat pe față ș.a.m.d. Când avem ceva de spus către toată lumea, folosim pentru aceasta blogul sau profilul/pagina de facebook. Astea sunt locuri publice: grădini, bănci din fața casei, dubițe cu megafoane, panouri plătite pe marginea autostrăzilor, în funcție de dorința proprietarului.

Regulile grupului sunt stricte: fără reclamă, fără linkuri către articole proprii dacă nu sunt de interes pentru majoritate. Din când în când ne și întâlnim în viața reală. Este probabil ceea ce făceau și alți bloggeri prin anii 2000, însă noi am pornit mai târziu, pentru că știți cum e cu crema, se ridică la suprafață mai greu, dar se ridică. Nu avem pretenția că suntem mai buni decât alte categorii de bloggeri, însă am învățat din greșelile lor. Dacă te uiți pe blogurile noastre, nu găsești articole defăimătoare, bârfe. Totul este on-topic, despre destinații de vacanță, despre evenimentele industriei de turism, despre cum te poate schimba o călătorie – totdeauna în bine! Ce mai, suntem aproape perfecți! Este o imagine falsă pe care ne-am creat-o și câțiva dintre noi sunt conștienți de asta. Poate de aceea câțiva prieteni vechi nici nu mai vorbesc cu mine, au impresia că trăiesc în huzur. Imaginea e falsă pentru că preferăm să ne concentrăm pe lucrurile pozitive, pe oamenii și evenimentele care ne fac să ne simțim bine. Sunt atâtea alte locuri pe net unde poți să-ți faci gânduri negre și să intri în depresie. Poate de aceea n-o să citiți vreodată un astfel de articol pe Viajoa, LumeaMare sau TravelGirls. Politică editorială nu ne lasă, ar spune fetele :)

Să intrăm în pâine…

Ce se întâmplă zilele acestea în blogosfera de turism? Sunt câțiva bloggeri pe care nu-i înghite nimeni. Bine, asta nu se întâmplă de acum, e mai veche situația. Printre noi sunt milogi care cerșesc călătorii sponsorizate, sunt oameni care merg în prea multe călătorii sponsorizate, oameni care merg numai în astfel de călătorii, alții spamează și copiază, unii nici măcar nu știu bine limba română. Sunt și din aceia care nu-și dau seama de puterea de influență pe care o au și aruncă la tot pasul informații eronate. Un exemplu: dacă eu spun că un anumit obiectiv turistic e deschis și se pot face fotografii în interior, pentru că am fost ieri acolo, nu pentru că am citit undeva asta, tu vii și-mi spui că acum 1 an, 10 ani sau în 1900 toamna când l-ai vizitat tu era închis și nu ai putut face fotografii! Dacă nu ai fi blogger de travel, poate ți-aș acorda circumstanțe atenuante.

Sunt de asemenea oameni care își încep articolele cu “Brașov este un oraș plin de obiective turistice extraordinare, apreciat de foarte mulți turiști, cu muzee foarte frumoase și evenimente pe gustul tuturor”. Dacă ar fi doar începutul așa, ar fi bine, însă tot articolul e scris în acest stil. Am exagerat puțin, dar nu foarte mult. Dragii mei, aceasta este limba de lemn de pe pliantele turistice din anii 90! De asemenea, sunt articole în care adjectivul frumos se repetă la nesfârșit! Spuneam eu mai sus că ne place să prezentăm lucrurile pozitiv, dar asta nu înseamnă să-i bagi omului o pâlnie pe gât și să-i torni apoi miere până crapă. Puțină măsură nu strică.

Trebuie precizat faptul că mulți și-au pornit blogul ca o afacere. Nu doar că vor să facă bani, chiar fac. Au un SRL sau PFA și blogul funcționează mai mult sau mai puțin ca o agenție de publicitate. Problema aici este că nu toți sunt transparenți în această privință. Adică ei vor să plece în excursii sponsorizate și să ia banii sponsorului, dar omit să spună aceasta. De asemenea, raportul de articole plătite (sub o formă sau alta) vs. articole neplătite este net în favoarea celor dintâi. Nu se supără nimeni dacă pleci într-o călătorie sponsorizată, dar fii transparent și recunoaște acest lucru.

Ce facem cu cei de mai sus? Îi educăm? Facem campanii împotriva lor? Vrem, nu vrem, facem parte din același grup, chiar dacă unii nu sunt prezenți fizic în grupul despre care spuneam mai sus. Ne citim între noi, ne cităm între noi, ne inspirăm unii de la alții. Singurii care ar putea să-i tragă de mânecă pe aceștia sunt cititorii lor. Unii poate le vor atrage atenția, alții vor pleca pur și simplu. Aceasta o consider cea mai mare pedeapsă.

Mai sunt apoi și câțiva neconectați la industrie, care fac presupuneri greșite. Robert, poate ai avea dreptate în ceea ce spui aici dacă i-ai cunoaște pe toți. Însă nu-i cunoști. Articolele tale, în loc să prezinte destinații, conțin mai mult păreri despre ceilalți bloggeri. Nu le iau apărarea celor incriminați de tine, ai dreptate în multe privințe, dar poate e nevoie să treci la următorul nivel, nu să rămâi blocat pe linia asta melodică.

Grupul de pe facebook și întâlnirile membrilor grupului tocmai acest rol îl au, ca să formeze o comunitate și să coaguleze o identitate comună. Nu știu cât s-a reușit acest lucru până acum, dar atât timp cât există o mână de oameni cărora le pasă de acest grup și ajută la, eu voi continua să cred în acest proiect. Le mulțumesc administratorilor voluntari ai grupului: Narcisa, Petruș, Alexandra, Diana, Florin.

Best-blog

Nominalizează-te pentru cel mai bun blogger de turism al anului! Ăăă, stai puțin, cum adică? 

Zilele trecute am primit un mail de la cei care organizează Hotel Tourism and Leisure Investment Conference. Subiectul era Nominalizează-te pentru cel mai bun blogger de turism din România. Nu am putut să mă nominalizez. Am primit apoi un alt mail, pentru a-l vota pe bloggerul anului. Sunt câțiva bloggeri nominalizați, nu toți, nu cei mai buni – părerea mea, bineînțeles. Că s-au nominalizat singuri, că au fost nominalizați, nu am de unde să știu. Într-un fel, îi înțeleg și pe cei care s-au nominalizat: dacă noi nu ne propulsăm, cine să o facă? Un posibil răspuns ar fi: cititorii noștri. Exact. Bloggerul până la urmă este un scriitor, mai talentat sau mai ne-, ce are cititorii lui, mai implicați sau mai indiferenți. Câțiva dintre noi au ajuns la o masă critică minimă pentru a putea fi nominalizați și a câștiga chiar alegeri europarlamentare. Ultima dată când am verificat, existau două bloguri de travel care aveau peste 100.000 de fani pe facebook. Asta nu înseamnă că scopul celorlalți este să ajungă la această cifră. Pun pariu că majoritatea își doresc o comunitate fidelă în jurul blogului, cititori care să revină ori de câte ori ei scriu ceva, să comenteze și să distribuie acel articol. Oamenii vor ca lucrurile să meargă natural, organic, nu forțat.

Ca să fiu corect până la capăt, trebuie să spun că am propus pentru nominalizare în categoria Evenimente proiectul pe care l-am lansat în ianuarie, Aflarea Brâncovenilor. Nu a trecut de preselecție și am înțeles acest lucru – probabil nu se intragra în specificul categoriei, deși nu am primit nicio explicație, dar rândurile acestea nu au legătură cu acest lucru.

Nu blamez Evensys pentru această metodă de nominalizare. Nu sunt nici primii și nici ultimii care vor cere autonominalizări. Și chiar dacă exprimarea ar fi fost diferită, sunt sigur că s-ar fi găsit mulți care să se autonominalizeze. Așa funcționează în acest moment social media în România. Cine a prins mișcarea și dă puțin din coate, iese în față. A se citi: cine scrie un articol și îi dă share pe toate grupurile posibile, iese în față. Imaginați-vă un scriitor care aleargă din librărie în librărie și cum te vede că ai intrat în raionul de cărți de călătorie, el vine repede, îți vâră sub nas cartea lui și începe să-ți citească din ea. Și asta nu o dată, ci în fiecare zi!  Așa e că nu-ți mai vine să pășești în nicio librărie? Cine preferă să tacă, e inexistent. Pentru că spre deosebire de viața reală, unde tăcerea cuiva poate fi interpretată, pe net tăcerea cuiva echivalează de cele mai multe ori cu inexistența lui. Nu poți da link către tăcerea cuiva.

P.S. Cine vrea să voteze cel mai bun blogger de turism al anului o poate face aici.

Opt In Image
Aboneaza-te pentru a primi si alte articole despre calatorii

22 Comments

  1. “Nu poți da link către tăcerea cuiva.” – excelent! Şi comparaţia cu librăria e grozavă.

  2. Eu sunt cititorul (de la distanta asta macar atat sa-mi permit) si asa cum ai spus-o “Singurii care ar putea să-i tragă de mânecă pe aceștia sunt cititorii lor. Unii poate le vor atrage atenția…”

  3. Ma bucur ca ai scris acest articol.
    Desi nu fac parte din blogosfera de turism (poate tangential din cea de calatorii), sunt cumva legata de ea pentru ca intr-adevar sunt cativa oameni, cateva bloguri de care n-ai cum sa nu te legi. Acesta e unul dintre ele, LumeaMare e altul si mai sunt cateva.

    Strangand in reader si alte bloguri de calatorie devenite intre timp de turism, n-am putut sa nu observ pe unele dintre ele avalansa de iesiri sponsorizate si de advertoriale. Am inceput sa sterg, dar e clar ca asta nu le opreste din expansiunea… dezamagitoare.

    Ca cititor responsabil si cu respect pentru continul unic si pentru munca de a scrie responsabil sunt mai mult decat indignata. Cu atat mai mult de metoda sufocanta de cersit like-uri si share-uri care culmea, inca le merge!

    Iti vine sa taci, sa te retragi intr-un colt al decentei, dar e de fapt al tacerii dupa cum bine spui! Mare parte din public nu stie sa aleaga, asta e adevarul, nu stie ca poate avea ceva mai bun.

    Ce se poate face??! Se poate insista pe pozitia calitatii si pe articolele de genul acesta venite chiar din sanul comunitatii respective.

    Si se mai poate face ceva, cu riscul pierderii popularitatii in comunitate: exemple cu nume si situatii. Depinde ce ne dorim: una curata sau una ipocrita, iar eu o aleg pe prima chiar daca, repet, sunt tangentiala blogosferei de turism.

    Exemplul meu de ASA NU: plecatdeacasa.net are in ultima perioada 9 din 10 advertoriale, multe prost scrise, publicate la norma zilnic.
    I-o fi spus cineva ca se prinde google si-l va penaliza??!

  4. “Si se mai poate face ceva, cu riscul pierderii popularitatii in comunitate: exemple cu nume si situatii” e si asta o nisa. :D

  5. Pentru cine era nervi si rabdare sa o faca, poate :)
    Spun asta caci trebuie sa intri in contact ca sa poti scrie, iar la un moment dat ti se ia. Ba inca am remarcat un tip de “nisa”-heituiala, dar care face mai multa promovare decat informare sau macar analiza la rece. Ceva de genul: te critic dar te mentionez de trei ori pe saptamana cu link dofollow :) Sigur ca da!

    Eu ca cititor si ca blogger sanctionez prin dezabonare, dar nu cred ca pe acesti money-bloggeri ii intereseaza cititorii cu personalitate sau cu simtul “citesc, dar gandesc” :)

  6. Mulțumesc, Roxana :)

  7. Mulțumesc pentru aprecieri, Claudia! :) Când am spus blogosfera de turism, m-am referit la toți cei care scriu despre călătorii, chiar dacă unii fac mai mult turism și alții călătoresc mai mult. E o discuție lungă asta cu călătoria vs. turismul, a mai fost purtată pe multe bloguri și chiar dacă la început eram adeptul convins al termenului de călător, între timp mi-am mai diluat părerile tari. Vinovate de acestea sunt probabil și ieșirile sponsorizate la care am luat parte ;)

    Noi – echipa de administratori ai grupului de FB – lucrăm acum la un cod deontologic al bloggerului de travel care sper să limpezească multe ape.

    Pe plecatdeacasa.net îmi amintesc că erau articole despre destinațiile mai puțin cunoscute din țară, acum am intrat pe blog și am văzut grozăvia. Corect, este trist că se întâmplă așa ceva, dar cum am spus și mai sus, poate unii au pornit blogul ca pe o afacere – sau au schimbat macazul spre comercial între timp, după ce au adunat o mulțime de cititori. Acum, ce putem noi face în acest sens? Cum spuneam mai sus, facem codul deontologic de mai sus și cine vrea să adere la el va fi supus apoi unui audit. Cine nu-l respectă, e dat afară din acest grup select.

  8. Ești cititor, dar ești și membru al comunității! Asta nu înseamnă să ne acoperi când greșim, dar încearcă să te pui și în locul unora dintre noi: atât a celor care pleacă NUMAI în excursii sponsorizate, cât și a celor care nu spun nimic despre primii și-și văd de treaba lor. Momentul victoriei va fi când blogurile de calitate vor începe să câștige teren. Ce spuneam mai sus despre cremă ;)

  9. Iulian, e prima oara cand ajung pe adresa ta.
    Cu toata bunavointa, accepta-mi incercarea de a-ti atrage atentia asupra unor greseli.
    1. Daca zici ca nu barfesti, nu barfi, dar tu barfesti.
    2. Zici ca faci parte din blogosfera; sa o si urasti dar sa zici ca suntem toti parte din ea si ca ii vrei binele, e atitudinea aia romaneasca in care ne recunoastem greselile dar nu ne schimbam.
    3. Daca vrei sa fii dizident, fa-o pana la capat.
    4. Te citez pe tine, “câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia”. Lasa oamenii sa faca ce ii taie capul, ca nu esti nici in capul lor, nici in familia lor si de cele mai multe ori nici nu ii cunosti. Insa ai incredere ca fiecare are motivele lui. Sunt la fel de bine inchegate ca si ale tale.

    Doua sfaturi, e atat de mult content pe internet incat problema nu mai e ca cineva a scris istoria si a scriso dupa placul lui…ci ca foarte multa lume a scris istoria, dupa placul lor. Cand scrii pe blog, nu te intrerupe nimeni, uneori acest fapt poate fii periculos.

    Sper sa nu ma iei de rau, am zis sa adaug si eu un coment dupa ce am citit parerile tale.

  10. Daca ai nevoie de ajutor la redactarea codului contribui cu placere, Iulian.

  11. Foarte bun articolul, m-a uns pe suflet, desi poate ideile is un pic amestecate, totusi e bine ca le-ai zis pe toate.
    Vreau sa spun ca eu, in dreptul meu, in patratica mea, eu zic si cand e rau, chiar daca e sponsorizat, si nu numa de bine! Apoi daca nu m-or mai chema data viitoare… ce sa zic, nasol! :)
    Zisesi acolo de LumeaMare: nu e vorba de politica editoriala, ci, asa cum bine ai sesizat, ne place sa ne canalizam energia pe lucrurile frumoase si care ii pot inspira si pe altii sa calatoreasca. Cat despre calator vs turist… oho, de cate momente de dumb-tourist nu ma fac vinovata! :))
    Si doamne, doamne ce tare astept si eu momentul in care intr-adevar va conta mai mult calitatea decat orice altceva. Dar asta e un ideal naiv, in lumea lui “ieftin-mult-si-bun” si a cancan-urilor. Pana atunci, facem fiecare ce stie mai bine si o sa se cearna intr-un final, bobul de neghina.

  12. Mulțumesc, Bradut, o să-ți dau acces la document

  13. Ai dreptate, “pe net tăcerea cuiva echivalează de cele mai multe ori cu inexistența lui”. Dar cred că important este cu ce se înlocuieşte tăcerea, online sau în viaţa reală. Fiecare îşi face propriile alegeri şi fiecare va avea publicul lui. Dacă eu nu citesc anumite articole, fiindcă pentru mine nu sunt interesante, originale, de valoare, nu înseamnă că alţii nu le pot vedea geniale ori de calitate. Este doar modul meu de selecţie.

    Cât despre acel cod, pe care ştiu că de mai mult timp vrei să-l redactezi, spune-mi dacă ai nevoie şi te ajut cu plăcere, Iulian.

  14. Ma bucur sincer sa aflu ca s-a conturat o concentrare pe domenii a bloggerilor si avem o suma de profesionisiti in locul a mii de habarnisti ! Felicitari !

  15. Salutare și mulțumesc că ai trecut pe aici, Valentino! Articolul acesta este scris mai mult pentru comunitatea bloggerilor de călătorii. Deci nu toată blogosfera, ci doar o parte a ei. După câte îmi dau seama, tu nu faci parte din această comunitate. Nu vreau să sune ca și cum nu ai avea dreptul să-ți dai cu părerea, observațiile tale sunt de bun-simț și îmi asum faptul că “mor de grija altuia”, cum am spus și mai sus. De bârfit însă nu bârfesc, pentru că totul este public, la vedere. Cine are urechi de auzit, o să audă.

    De unde ai înțeles tu că urăsc blogosfera? Tot ceea ce am scris mai sus sunt gândurile adunate și cristalizate cam din 2010, de când există acest blog. Asta denotă că-mi pasă de comunitate și că vreau să se dezvolte. Nu poți fi tot timpul lapte și miere. Și eu, la fel ca alții, am fost criticat de ceilalți membri ai blogosferei de turism și n-a murit nimeni din asta.

  16. He he he. Cine da din coate ajunge la radio, par egzampl.

    Bun articol. Nu sunt un participant activ la grup – probabil din motivele prezentate mai sus dar daca considerati util niste input legat de cod, sunt dispus sa contribui.

    A.

  17. Iulian, era probabil momentul ca cineva sa scrie un astfel de articol si mi s-a parut firesc sa vina de la tine care ai facut efortul de a strange blogosfera asta de la bun inceput. As fi fost tentata sa zic ca lucrurile se aseaza in timp, in cursul lor firesc, dar, dupa experienta generala, daca le lasi chiar de capul lor, cursul lor firesc e probabil fix cel nedorit. Asa ca, e bine ca ai spus ceea ce de altfel am mai auzit fragmentat si de la altii. E foarte bine venit un cod. Nu cred că poți opri producția de platitudini gen ghid turistic comunist (numai cititorii pot face asta) așa cum nu cred că putem opri mica birfa dar o poti insa limita si sanctiona (exista si moduri elegante de a da peste mina) daca e cazul. Cit despre articolele sponsorizate, mi se pare de bun simt ca acestea sa fie marcate ca atare asa cum mi se pare tot de bun simt ca atunci cind te inspiri din alt blog, sa-l mentionezi pe cel care te-a inspirat (fie si numai de multumire).

  18. Anca, mulțumesc pentru comentariu și nu atât pentru că ești de acord cu mine, ci pentru că și ție văd că-ți pasă de comunitate. Te aștept cu idei pentru redactarea codului de etică :)

  19. Merci, Andrei, te aștept pe grup să discutăm împreună codul!

    P.S. Ce vrei să spui cu radioul? Și eu mă număr printre cei care au fost la radio :) http://trans-ferro.com/2013/12/06/raport-de-activitate-pe-ultimele-doua-luni-interviuri-si-plimbari-nocturne-prin-venetia/

  20. Sa ma bag si eu putin in seama, desi nici tata-mare n-a auzit de mine, deoarece bosorogii care au peste 50 de ani nu sunt cititi (nu stiu cati ani are Cezar Dumitru, cel mai citit din blogosfera de turism), sunt plictisitori iar cititorii doresc articole scurte, concise, scrise cu nerv, de tineri calatori.

    Articolele pe care le scriu sunt foarte lungi si bine documentate,le scriu din an in paste insa nu doresc sa le sparg in 4-5 articolase, doar de dragul de a scrie saptamanal un articol. Am avut satisfactia sa aflu ca mai multe cupluri care au haladuit prin Peloponez sau Turcia au printat articolele mele si chiar la cateva luni de la excusia efectuata, cineva sa-mi spuna ca in usa masinii inca tronau articolele tiparite.

    Acum vreo doi-trei ani am inceput sa scriu cu regularitate, eram destul de apreciat in blogosfera de turism insa am facut greseala sa scriu un articol despre prima vinere neagra din Romania, cea de la Emag, cand doream sa ajung milionar intr-o singura noapte (eram afiliat la Profitshare), visand numai comisioane. Atunci (cred) am pierdut stima celor de la LumeaMare, Alexandra, Travelling Hawk, Plecatdeacasa si alti bloggeri importanti. Blogul era impanzit cu reclame diverse, de la chilotii lui Botezatu. pana la Hotelul Intercontinental.

    Debusolat ca am disparut din blogroll-ul multor bloggeri apreciati, am lasat blogul la o parte si n-am mai scris vreme de cateva luni pana cand mi-am propus sa-mi schimb stilul narativ si sa nu mai introduc reclame. De atunci folosesc numai Adsense si motoare de cautare utile in calatorii (Booking,com, HotelsCombined, Paravion si Hostelbookers).

    Plecatdeacasa.net a acceptat articolele propuse de Iulia Anghelescu, de la Seomonitor. Eu le-am refuzat (era sa le accept si eu…) dupa ce mi-am dat seama ca articolele scurte ar fi aratat ca nuca in perete fata de stilul narativ pe care-l folosesc. Plecatdeacasa.net insa a acceptat banii… I-am scris, atragandu-i atentia, povestindu-i ceea ce am patit eu, insa nu mi-a raspuns. Asta este…

  21. Florin, cred ca te pripesti cu concluziile. Nici n-am stiut de articolul de care spui tu. Avem alte criterii pentru adaugarea unui blog in lista de recomandari, acum chiar nu mai stiu ce s-a intamplat, am refacut lista odata cu o redesenare a blogului si s-ar putea sa fi disparut din greseala. Am primit oricum si mailul tau saptamana asta si ma voi uita din nou pe blog si voi decide daca il adaug sau nu. Pe de alta parte ma deranjeaza felul in care pui problema, nu e obligatia nimanui sa adauge sau sa pastreze pe viata un blog in blogroll, e ok sa intrebi ce s-a intamplat dar cred ca e foarte important si cum o faci, la tine se simte o oarecare furie si asta nu ma incurajeaza prea tare. Noi nu am adaugat niciodata un blog doar pentru ca am fost rugati ci pentru ca ne-a placut ce am gasit, din pacate (sau din fericire) in ultima vreme sunt foarte multe si ne e foarte greu sa le urmarim pe toate.

  22. Imi cer iertare daca s-a inteles asa.
    “Furia” mea tine de naivitatea de inceput a bloggeritului, a carei obsesie era obtinerea de foloase materiale (bani, obiecte promotionale, excursii gratuite etc), la care face referire Iulian in articolul de fata. Am crezut ca acea disperare a mea de a obtine bani a dus la retragerea blogului meu din foarte multe blogroll-uri.

    Acum, acea obsesie s-a transformat in placerea scrisului, in placerea povestirii calatoriei, placere dusa la extrem prin invingerea “demonilor” literelor si cuvintelor care nu ne dau pace, cum bine rezuma Marin Preda scrierea unei nuvele sau a unui roman.

Lasă un comentariu, călătorule!