Trans – Ferro

călătorii, drumeţii, expediţii

traseul expeditiei De la Giurgiu la Venetia

Unul din ultimii români sălbatici: Lucian Ionescu. De la Giurgiu la Veneţia

| 7 Comments

Marți seară am fost la conferinţa de presă organizată de Asociaţia Ivan Patzaikin – Mila 23 pentru Lucian Ionescu. Dacă nu vă spune nimic numele lui, să vă fie ruşine. El e cel care a plecat pe 7 mai a.c. din Portul Giurgiu şi a ajuns la începutul lunii decembrie în Veneţia. Pe apă, cu caiacul. Singur. Aproape 4000 km.

Lucian Ionescu

Lucian Ionescu

sursa: Red Bull

Cine este totuşi Lucian Ionescu? Şi de ce l-am făcut “sălbatic”?

Lucian Ionescu este un tânăr de aproape 50 de ani din Bucureşti, căsătorit cu o doamnă care-l susţine în ceea ce face. Pe deasupra are şi o fetiţă (să-i trăiască!). Vreme de 5 ani s-a pregătit pentru această expediţie solitară.

A plecat de acasă pentru că-l ardeau tălpile. Bine, corect pentru un canotor/caiacist ar fi să spunem că-l ardea podul palmelor, nu? :) Citeam în interviul pe care l-a dat celor de la Red Bull că:

Adevaratul motiv a fost undeva în mine, o flacără care mă ardea. Această călătorie trebuia făcută. Devenise impetuos necesară. Caiacul nu a fost decât un mijloc, o soluţie a unei probleme.

Primul gând care mi-a încolţit în minte când am auzit că i-a luat 5 ani să se pregătească pentru expediţie a fost că exagerează. Apoi am văzut că 3 ani au fost dedicaţi doar construcţiei caiacului! Eu încerc să-mi imaginez cum e să plec într-o expediţie alpină cu bocanci făcuți de mine, însă îmi elimin gândul ăsta imediat ce apare. Vă spun că n-aş pleca! Bine, poate când discutăm de construcţia unei nave – Lucian foloseşte acest cuvânt când vorbeşte despre caiacul lui – este altceva, dar cred că aţi înţeles ideea.

Lucian Ionescu a făcut caiac de performanţă când era (şi) mai tânăr decât este acum, dar a renunţat din cine-ştie-ce motive. Parcă-mi şi imaginez o discuţie în contradictoriu cu antrenorul şi Lucian cu temperamentul lui a preferat să plece pentru a nu escalada conflictul. Lucian este un om calm, dar în sufletul lui arde un foc. Focul care-i animă pe exploratori.

A descoperit turismul cu caiacul datorită lui Costin Iatan, cel care a popularizat Tour International Danube în România. De aici până la plănuirea unei expediţii solo nu a fost decât un pas. La început s-a gândit să înconjoare Grecia, dar uitându-se pe hartă, a văzut că mai sus pe coasta Adriaticii era Albania, apoi Croaţia, apoi Italia, mai exact Veneţia. Atunci s-a aprins beculeţul şi s-a conturat ideea: De la Giurgiu la Veneţia!

traseul expeditiei De la Giurgiu la Venetia

traseul expeditiei De la Giurgiu la Venetia

sursa: De la Giurgiu la Veneția

Ce am aflat de la Lucian: că este fumător – nu mă așteptam la acest lucru, dar nu mi-a influențat părerea deja formată. Ca ex-fumător îl înțeleg și îl respect și mai mult pentru ce a realizat, dar îi doresc să se lase cât mai curând.

Am aflat și cum se trece granița pe apă: după ce ai intrat în apele teritoriale ale unui stat, te îndrepți către Portul de intrare și aici se fac formalitățile. Când părărești țara, formalitățile se fac într-un Port de ieșire și din acel moment nu mai ai voie să păsești pe teritoriul acelei țări.

O întâlnire emoționantă a avut loc în Salonic, când vâslind spre port a văzut steagul românesc fluturând pe catargul unei nave. Era chiar Bricul Mircea, nava pe care tatăl lui Lucian făcuse practică în armată!

Marea mea descoperire au fost oamenii. Sunt cuvintele lui, din timpul conferinței. Lucian a mărturisit că nu era foarte sociabil înainte de această expediție, dar interacțiunile avute cu cei pe care i-a întîlnit de-a lungul coastelor Mării Negre, Mării Marmara, Mării Egee și Adriatice l-au făcut să iubească oamenii. Cine a contribuit mai exact la această schimbare? Păi ar fi turcul care l-a ajutat să-și tragă caiacul la mal și apoi i-a cumpărat o înghețată și o cola, deși mai avea bani doar de țigări (și știm cu toții cum fumează turcii!), ar mai fi albanezii cu care s-a înțeles de minune, deși fiecare vorbea în limba lui. Sau cei doi nemți pe care i-a întâlnit în Bulgaria și care porniseră pe bicicletă, spre China. Să nu-i uităm nici pe canotorii care l-au găzduit pe insula Giudeca. Poate doar consulul din Istanbul i-a lăsat un gust amar, prin refuzul de a-l ajuta cu ceva formalități, în rest a avut numai cuvinte de laudă despre toți cei care i-a întâlnit pe drum. De asemenea, cei care l-au urmărit pe facebook și l-au ajut cu un like, cu o vorbă bună sau cu cele necesare expediției l-au impresionat pe Lucian și le-a mulțumit tuturor.

Caiacul construit de Lucian Ionescu, cu steagul Veneției

Caiacul construit de Lucian Ionescu, cu steagul Veneției

Leul Sf. Marcu, simbolul Veneției

Leul Sf. Marcu, simbolul Veneției

Planurile de viitor ale lui Lucian includ scrierea unei cărți despre această expediție și pregătirea alteia, bineînțeles! Eu vă recomand să-i urmăriți pagina de facebook De la Giurgiu la Veneția și să (re)deveniți și voi sălbatici! Face bine la ten, printre altele! :)

La conferință am participat alături de Cătălina și  de Petruș. Articolul lui Petruș Lungu poate fi citit aici

Opt In Image
Aboneaza-te pentru a primi si alte articole despre calatorii

7 Comments

  1. Foarte bine puntat Iulian :)) cine a ratat prezentarea a ratat o relatarea unei experiente fff diferita de ce poate trai un om intr-o viata (si aici ma refer in special la cei care au diverse pasiuni in domeniul outdoor)!
    M-a mirat lipsa in sala a multor oameni din Bucuresti pasionati de caiac (cu toate ca FB a fost plin de invitatii transmise la toti care ar fi putut avea un interes), concluziile le putem trage fiecare…
    Eu ma bucur foarte mult ca am reusit sa il cunosc si personal pe Lucian :)))

    • Mulțumesc, Mihai! :)

      Nu cunosc comunitatea caiaciștilor din București și nu știu dacă pot s-o compar cu cea a alpiniștilor, de exemplu. Când își prezintă cineva o expediție, unii vin, alții nu, din diferite motive. Eu am venit pentru că nu mă voi înhăma la așa ceva prea curând și cum ai spus și tu, este o experiență foarte diferită, Lucian a văzut locurile acelea cu totul altfel față de cum o facem noi când mergem la plajă.

      Și eu mă bucur că l-am cunoscut, dar îmi pare rău că n-am apucat să te salut, te-am văzut în sală, dar apoi te-am pierdut din câmpul vizual!

  2. Am fost si eu la prezentare. Ce aventura extraordinara a trait omul asta! Jos palaria!

  3. Eu chiar i-am urmarit expeditia pe FB si mi-a parut rau ca n-am putut veni la prezentare. Ma bucur de fiecare data cind un om reuseste astfel de lucruri extraordinare pentru ca are o “flacara”

    • Să sperăm că va mai avea astfel de prezentări, e nevoie de astfel de momente pentru că suntem prea amorțiți! :)

      Apreciez dacă vă prezentați cu un nume/prenume, așa cum facem toți aici, mulțumesc

  4. Ma bucur sa-l fi cunoscut pe Lucian accidental, chiar pe malul lacului Herastrau, chiar in ziua lansarii caiacului sau, la apa. El ma stia de pe internet, dar eu de el nici n-auzisem. Lucian este un om discret si de isprava. Rar am de a face cu Bucurestiul, dar atunci AM FOST ACOLO, pot zice. El construise caiacul din lemn, eu unul din placaj. In toamna ce a urmat, m-am apucat si eu de proiectarea si constructia unui caiac similar…restul e poveste… Am scris acest comentariu, mai mult pentru a furniza un link despre expeditiile anuale TID (Tour International Danubien), incercand sa vin in intampinarea vreunui potential interesat, dar care n-a putut afla ca ar exista asa ceva” : http://tidromania.ro/

  5. eu ce ar trebui sa zic ca am vizitat 5 tari intrun singur an am mers si cu vaporu am mers si pe jos mai mult un pic dar asta ca ajuns cu caiacu de la giurgiu in venetia este total inaceptabil pt mine ca si calator eu am mers mult cu trenu si credema ca stiu ce inseamna caiacu ?????????????

Lasă un comentariu, călătorule!