Trans – Ferro

călătorii, drumeţii, expediţii

Exonartexul (pridvorul) bisericii

Descoperirea zilei: de unde avea Constantin Brâncoveanu atâţia bani?

| 13 Comments

În ultimul timp am acordat o atenţie mai mare locurilor din jurul Bucureştilor şi m-am interesat cu precădere de realizările lui Constantin Brâncoveanu şi cele inspirate de el. Am ajuns astfel să (re)vizitez Palatul de la Mogoşoaia, Palatul de la Potlogi, Casa Drugănescu din Floreşti – Stoeneşti (nu a fost ridicată de domnitor, ci de spătarul Drugănescu, dar este în stil brâncovenesc), Mănăstirea Antim, Biserica Sf. Gheorghe Nou (aici se află şi mormântul lui).

Voi porni de la premisa că ştim cu toţii cel puţin atâtea lucruri despre Brâncoveanu câte ştiu şi eu, adică mai deloc! :) Aşadar, nu voi intra în foarte multe detalii, vreau să pornim împreună pe acest drum al cunoaşterii :) Ce mă  intrigă pe mine în ceea ce-l priveşte pe acest domnitor:

  1. de unde era el aşa de învăţat, diplomat şi inspirat?
  2. de unde avea atâţia bani?

1. Din ce am citit până acum – în afară de articolul de pe wikipedia, mai citesc Moştenirea Brâncovenească, o carte apărută în 2008 la Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti (am cumpărat-o de la Palatul Mogoşoaia, 25 de lei, nu ştiu dacă se găseşte şi în librării), am aflat că domnitorul a fost fiul lui Matei “Papa” Brâncoveanu şi al Stancăi Cantacuzino, sora domnitorului Şerban Cantacuzino. Era aşadar membru al marii familii Cantacuzino, o familie nobiliară din Constantinopol, refugiată în Europa după căderea Constantinopolului (29 mai 1453). La un moment dat unul din membrii acestei familii, Ioan al VI-lea Cantacuzino (n. 1295, † 1383) a fost împărat al Imperiului Bizantin.

Despre educaţia primită am găsit următoarele în articolul de pe wikipedia:

Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al său, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seamă al culturii umaniste în spațiul românesc), care i-a oferit o educație aleasă pentru acele vremuri, învățând, printre altele, greaca, latina și slavona.

Voi continua săpăturile, nu sunt mulţumit cu ce am găsit până acum referitor la educaţia lui.

2. Despre avere

În primul rând, moştenise o mare avere de la bunicul său patern, Preda Brâncoveanu. Apoi, cronicile din timpul lui spun că birurile erau mari, dar suportabile. În această perioadă Ţara Românească începuse să exporte grâne. Dar cum a ajuns o ţărişoară aşa de mică să exporte grâne atunci? Tot pe Wikipedia am descoperit că

În perioada 1645-1715, chiar în mijlocul micii ere glaciare, activitatea solară, așa cum reiese din studiul petelor solare, a fost extrem de slabă. Petele solare sunt considerate un bun indicator al intenistății activității solare. Studiul lor este o practică milenară, însă în perioada micii ere glaciare, petele solare au fost mult mai rare și au existat ani în care nu s-a înregistrat nicio pată solară. Această perioadă ca fost numită Minimul Maunder.

Ori asta e exact perioada în care a domnit Brâncoveanu! Să fie doar o coincidenţă? Exact în această mică eră glaciară Valahia s-a dezvoltat cât n-o făcuse în 100 de ani sau mai bine. De aceea în imaginile păstrate din acea vreme – în special în biserici – ctitorii şi familiile acestora erau încotoşmănaţi. Era frig! Dar nu atât de frig ca în restul Europei – mă refer la Europa Centrală şi Apuseană. Ţările din centrul şi nordul Europei apelau la ţările din sudul şi estul continentului şi la coloniile lor pentru a importa alimente. Sunt sigur că dacă studiem istoria Europei din acea perioadă găsim multe legături între viaţa socio-economică şi aceste schimbări climatice.

O mărturie despre vremea friguroasă din acele timpuri o avem şi de la Antonio Maria del Chiaro, secretarul lui veneţian. Acesta era supărat că la Palatul Mogoşoaia mâncarea era rece când ajungea pe mesele domneşti. Asta pentru că era preparată în cuhnie şi dacă aţi fost la Mogoşoaia aţi văzut că e puţin de mers de la cuhnie până în Palat şi apoi cred că şi din cauza acestei mici glaciaţiuni.

Mesele lor sunt foarte îmbelşugate, dar mâncărurile nu sunt bine gătite şi ceea ce e mai rău, e că sunt servite destul de reci, căci în Valahia bucătăriile sunt în fundul curţilor şi deci departe de casă. (Revoluţiile Valahiei, pag. 14)

Domnitorul mai avea conturi deschise şi în băncile din Veneţia, Viena şi Amsterdam. Nu ştiu cum se proceda în vremurile acelea, dar bănuiesc că primea într-un fel dobândă pentru aceşti bani, nu? În orice caz, domnitorul era un om ce gândea la rece, atât la propriu, cât şi la figurat!

Ultima ipoteză am aflat-o astăzi de la un călugăr de la Mănăstirea Antim: se pare că domnitorul exploata un zăcământ de aur pe Valea Argeşului! Mai exact un filon de aur, aşa s-a exprimat călugărul. Aur pe Valea Argeşului? La început am fost neîncrezător, dar apoi m-am uitat peste cele scrise de secretarul del Chiaro în cronica lui: 

Mine de aur, argint şi alte metale zac în adâncimile pământului, în mari cantităţi, ascunse de ochii lăcomiei turceşti; numai obştia ţiganilor e obligată, de Crăciun, să aducă domnitorului în loc de tribut, 15 ocale de aur, scoase din nisipurile râului Argeş, deosebit o livră marelui armaş; aurul trebue să aibă valoarea de 2 galbeni dramul, iar dacă întâmplător nu au vărsat cuvenita cantitate de aur, ţiganii trebuie să o complecteze, cumpărând-o, după cum şi prisosul rămâne în beneficiul lor, dacă cantitatea scoasă din râu e mai mare. (Revoluţiile Valahiei, pag. 8)

Iată un posibil răspuns! Cine s-ar fi aşteptat la aşa ceva? Cert este că mai am mult de citit pe această temă, dar am vrut să lansez această întrebare, poate mai sunt şi alţi pasionaţi de istorie pe aici şi poate ştiu mai multe decât mine sau ştiu unde să caute răspunsul :)

P.S. Domnitorul era supranumit de turci Altîn-Bey, adică Prinţul Aurului sau Prinţul de Aur.

Călugăriţă ieşind din biserica Mănăstirii Antim

Călugăriţă ieşind din biserica Mănăstirii Antim

Capitel sculptat, Mănăstirea Antin

Capitel sculptat, Mănăstirea Antim

Exonartexul (pridvorul) bisericii

Exonartexul (pridvorul) bisericii Mănăstirii Antim

O bucată din Veneţia la 15 km de Bucureşti - Palatul Mogoşoaia

O bucată din Veneţia la 15 km de Bucureşti – Palatul Mogoşoaia

 

 

13 Comments

  1. Ai avut dreptate cu premisa :). Interesanta descoperirea si frumoase fotografiile cu Palatul Mogosoaia, n-am ajuns pe acolo, o data cand o sa ma opresc mai mult in Bucuresti(mai mult de asteptarea din Otopeni:)). Tata e o miniera de informatii, e pasionat(obsedat :)) de istorie…o sa-i recomand blogul tau sa puneti tara la cale.

    • De fapt călugărul a avut dreptate, eu nu m-aş fi gândit la aşa ceva, drept să-ţi spun! Mulţumesc pt aprecieri, la Mogoşoaia trebuie neapărat să ajungi şi mai trebuie să mergi şi la Potlogi, palatul de acolo ar trebui să fie restaurat până în vară. Super, de abia aştept să-l cunosc pe tatăl tău, sper că n-o să râdă de stângăciile mele de pe aici :)

  2. Supertare articolul, Iulian! :)

  3. Interesante probleme ai abordat (și) în acest articol.

    Ca să răspund la provocare…vin și eu cu presupuneri (nu am o sursă sigură.)
    Probabil puțini s-au întrebat de unde avea Brâncoveanu așa mulți bani în plus e tare stufoasă istoria despre Brâncoveanu.

    Constantin Brâncoveanu a copilărit în casele părintești din București, fiind de mic studios a învățat greaca, slavona și latina, iar când a devenit Domn a continuat să studieze și să pună bazele învățământului superior în Țara Românească. Înființează Acdemia Domnească de la Sfântul Sava 1694, unde vin să studieze tineri greci, bulgari, sârbi şi aromâni. – posibil o sursă de venit.

    Murind cei doi frați ai săi toată averea o moștenește el, apoi se căsătorește cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti, de aici mai obține ceva avere. Să nu uităm că a fost dintodeauna în relații bune cu biserica, probabil (sigur) și de aici capătă ajuor financiar.

    A fost bogat de când s-a urcat pe tron, față de ceilalți boieri din Țara Româneacă, o sursă de venit ar fi fost din vânzarea de bunuri domnești (cărți) sau dări indirecte impuse orășenilor. Iar construcțiile, majoritatea, au fost ridicate de locuitorii din zona respectivă în contul obligațiilor față de domnie, deci nu plătea omeni pentru construire, cred că așa au făcut mai toți voievozii cînd au construit biserici sau altceva.

    Unele surse spun că doar din contul de la Veneția de 30.000 de taleri rezulta o dobândă de 810 taleri.

    • Geta, tu ai nişte surse, dar nu vrei să le dezvălui! În vremurile acelea, mănăstirile se autofinanţau din munca monahilor, din satele ce le erau arondate şi din donaţiile pe care le primeau de la ctitori, boieri şi domnitori. Lângă Biserica Sf. Gheorghe Nou era un han, unul din cele mai mari din Bucureşti şi încasările mergeau la Patriarhia Ierusalimului. Eu cel puţin nu am citit despre sprijin financiar acordat de Biserică (ca instituţie mă refer) domnitorilor. Dar repet, vino cu o sursă :)

      Da, era foarte bogat, tot del Chiaro scrie că “Era atunci în vârstă de 34 ani, bărbat frumos şi iubit de popor. Ocupase înainte demnitatea de Mare Spătar şi, în urmă, de Mare Logofăt şi ducea o viaţă fastuoasă, având în jurul său, înainte de domnie, o suită de 30–40 boieri de primul rang. (…) Brâncoveanu îi refuză cu toată hotărârea şi se rugă de a fi lăsat în: pace, căci situaţia şi veniturile sale îi permit să ducă o viaţă princiară, pe când splendorile domniei sunt vecinic supuse prăbuşirii.” (Revoluţiile Valahiei, p. 37)

      Ai găsit pe undeva un tabel cu ratele de schimb valutar pentru evul mediu? În ziua de astăzi cât ar însemna 30.000 de taleri?

      Părerea mea este că nu se făceau bani atunci din vânzarea de cărţi. Erau tipografii puţine, tipărirea unei cărţi costa enorm, pentru că dura mult timp – luni, poate chiar ani – şi se tipăreau mai mult cărţi bisericeşti

  4. Sa nu uitam nici de terenul donat Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopole, pe care se afla construit colegiul grec, sau Casa Rosie de la Stanbul.

    • Când spui Casa Roşie, la ce te referi mai exact? La ferma lui din San Stefano (Ayastefanoz) unde creştea cai pentru a-i “unge” pe otomani la nevoie?

      Nicky, eu ţin minte că Liceul Grec din Fanar era construit pe terenul lui Dimitrie Cantemir!

  5. Foarte interesant, Iulian. Daca vii cu asemenea informatii si povesti in turul pe care-l planifici (ups!, am dat din casa), cred ca vor face coada doritorii! Felicitari pentru ca iti pui astfel de intrebari si… le si gasesti raspunsurile!

    • Mulţumesc, Anda! Să ştii că mi-am ales un subiect foarte vast şi relativ greu de cuprins, nu ştiu cum voi face faţă. Pe măsură ce avansez, îmi dau seama că nu ştiu mai nimic!

  6. Bravo Iulian! Nu te stiam asa pasionat de istorie. E foarte interesant subiectul pe care l-ai abordat.

    @Geta: Brancoveanu a fost in relatii bune cu biserica, nimic de zis, dar nu cred ca a primit ajutor financiar de acolo. Domnitorii inzestrau bisericile si manastirile, nu invers.

Lasă un comentariu, călătorule!