Întotdeauna prezentul este cel mai important, mai important decât trecutul şi mai prezent decât viitorul. Aş fi făcut o mare nedreptate dacă nu scriam aceste rânduri pentru a prezenta poate cel mai important oraş românesc în care nu pusesem piciorul până astăzi.
Ieri seară am plecat din Bucureşti Nord la ora 21:46 cu trenul IR 1695 şi am ajuns de dimineaţă, la ora 07:02, în Timişoara Nord. Preţul unui bilet întreg, clasa a 2a, este de 95 de lei, eu am plătit însă 72 de lei, am beneficiat de 25% reducere cu cardul TrenPlus. Faza tare este că am ajuns cu 5 minute mai devreme! Cred că este prima dată când am ajuns mai devreme la destinaţie cu un tren românesc! :)
Am aşteptat în gară să fiu luat de colegii de serviciu. Am fost pe teren cu ei, am avut o primă zi de lucru în care m-am nămolit, am asistat la detonări şi am învăţat o mulţime de termeni de specialitate, din geologie şi geofizică.
După masă am tras o fugă în oraşul de pe Bega, oraşul violet, oraşul care a fost de atâtea ori Primul. Mi-au plăcut mult clădirile în stil baroc ce-i măginesc bulevardele, cofetăriile şi florăriile pregătite pentru Valentine’s Day, bisericile, statuile şi numele străzilor. Da, mai ales numele străzilor. Când vezi o stradă denumită Proclamaţia de la Timişoara, nu poţi decât să te înclini în faţa oamenilor de aici. În punctul 13 al acestei Proclamaţii (pe care v-o invit s-o citiţi dacă n-aţi făcut-o deja) sunt scrise următoatele cuvinte:
Ne închinăm cu pietate în fața eroilor bucureșteni, ca și în fața eroilor din Lugoj, Sibiu, Brașov, Târgu Mureș, Cluj, Arad, Reșița și din toate celelalte orașe care au avut nevoie de martiri pentru a cuceri libertatea.
Sunt şi alte străzi în Timişoara, alte pieţe şi monumente care ne aduc aminte de Revoluţia din ’89. Nu le-am căutat în mod special, dar chiar şi orb să fii şi tot îţi sar în ochi când te plimbi prin acest oraş martir.
Timişoara este primul oraş european care a fost luminat cu lămpi electrice, începand cu 12 noiembrie 1884. Din acest punct de vedere se poate compara cu Londra, primul oraş european luminat cu lămpi cu gaz.
Pe 20 decembrie ’89 Timişoara era primul oraş liber de comunism al României!
Primul tramvai tras de cai, în 1869 şi primul tramvai electric de pe actualul teritoriu al României (1899) au circulat de asemenea pe străzile acestui oraş, supranumit Mica Viena. În 1886 aveau serviciu de ambulanţă! Este primul astfel de serviciu din Ungaria şi România.
În 1953 se înfiinţează Teatrul German de Stat şi Teatrul Maghiar de Stat. Timișoara devine astfel primul oraș din Europa cu un teatru de stat în 3 limbi diferite. Şi acestea sunt doar câteva dintre evenimentele cu care Timişoara stă în fruncea României şi chiar a Europei. Mai multe despre istoria ei puteţi citi aici.
Cum am găsit eu Timişoara? Îndrumat (telefonic) de Adriana Traveling Hawk, am descoperit că:
Timişoara este violetă, începând cu tramvaiele şi terminând cu stencil-urile.
Timişoara citeşte
Timişoara mănâncă langoşi cu brânză şi usturoi de la langocherie. Şi este şi francofonă.
Timişoara îşi cinsteşte eroii
Timişoara se roagă
Timişoara are ce arăta în materie de arhitectură
Farmecul Timişoarei stă şi în detalii
Timişoara, te iubesc!





















February 15, 2013 at 00:50
Wooow e minunata, nici eu nu am ajuns pana acum, iar pozele sunt fantastice !!! Mult succes la noul loc de munca :).
February 15, 2013 at 12:24
Ana Maria, trebuie doar să-ţi pui în gând să ajungi aici, nu va dura mult până ce dorinţa va prinde contur! Mulţtumesc pentru aprecierile la adresa pozelor, înseamnă foarte mult pentru mine! :) Mulţumesc şi pentru urări! :)
February 15, 2013 at 01:45
Cu ocazia unui proiect recent m-am documentat asiduu in privinta Timisoarei si recunosc ca m-a uimit prin numarul premierelor sale. Incepand de la 1718 cu prima fabrica de bere romaneasca si pana in zilele noastre sa tot fie ceva. Dar postarea ta mi-a adus aminte de o melodie superba din punctul meu de vedere, n-are legatura cu Timisoara dar are legatura cu fotografiile – Intr-un cer violet http://www.youtube.com/watch?v=0FWBNVefAq4
February 15, 2013 at 13:02
Ştiam eu că mai trebuia să adaug ceva în articol: am uitat să spun că mi-am încheiat turul la Curtea Berarilor Timişoreana, berărie ce mi-a adus aminte de cele din Viena şi Muenchen! Nu ştiam melodia, o voi asculta când termin programul, mulţumesc! :)
February 15, 2013 at 02:07
Bravo, Iulian! Ai vazut deja multe! Si ai reusit si un set de poze fain:) Ma bucur ca iti place ce ai vazut.
February 15, 2013 at 13:05
Mulţumesc încă o dată pentru recomandări! Îmi doream aşa de mult să ajung aici, ar fi fost culmea să nu-mi placă! :)
February 15, 2013 at 11:04
Foarte fain, am fost de două ori, dar chiar mi-ar plăcea să mai ajung. Pozele tale faine arată un oraş elegant, aşa cum îl ştiam. Trenul cu care ai mers circulă cumva până la Belgrad?
February 15, 2013 at 14:55
Mira, Timişoara te aşteaptă :)
Trenul cu care am mers s-a oprit la Timişoara. Acum am citit articolul despre călătoria ta cu trenul până la Belgrad şi am înţeles de ce m-ai întrebat asta :)
February 15, 2013 at 19:21
Mulţumesc, Iulian! :) Am înţeles, cred că nu mai circulă… Mă gândeam să merg din nou şi mi-ar fi plăcut să iau trenul. Oricum, acum nu o să mai fie atât de interesantă călătoria cu trenul până acolo, probabil va fi chiar monotonă… :D
February 21, 2013 at 09:55
e posibil să organizeze o excursie spre Belgrad anul acesta! Am aflat acum că poţi ajunge cu trenul doar până la Vrsac (via Timişoara) şi de acolo există un autobuz până la Belgrad.
February 15, 2013 at 11:38
Pentru cei care nu au ajuns inca sa vada acest oras, aceste poze sunt o descriere care te indeamna sa nu mai amani mult.
Multumim pentru descrierea frumos exprimata prin aceste poze.
February 15, 2013 at 12:47
Ah, de ce nu mi-ai spus ca pleci in Timisoara? Il puneam pe Ionut, partenerul meu de blog si de viata, sa te indrume si sa-ti ofere orice informatii vrei, doar el e timisorean si a locuit acolo pana pe la 28 de ani, cand l-am “rapit” eu in Bucuresti! Sper ca te-ai plimbat si prin parcuri, ca-s multe si frumoase, iar daca aveai mai mult timp, merita o vizita la zoo (occidentala) sau la Muzeul Satului Banatean. Altadata…
February 21, 2013 at 08:49
Andra, câteodată îmi place să fiu mai misterios! :) Foarte rău ai făcut că l-ai luat pe Ionuţ de aici! :D Cred că îi e foarte dor de Cimişoara, nu?
Vor fi şi alte ocazii pentru a vizita mai mult, acum programul de lucru nu-mi permite prea multe escapade.
February 21, 2013 at 23:38
Evident ca ii e dor. Dar mergem destul de des prin capitala Banatului. Si mai am un secret ca sa-i mai alin dorul: il plimb prin alte locuri din tara, ca sa i se faca dor si de alte zone:))
February 15, 2013 at 19:02
Iulian, mă bucur că ţi-a plăcut Timişoara! Articolul este minunat şi pozele de asemena. Sper să mai ai ocazia să vii în oraşul de pe Bega şi poate vei zăbovi mai mult, pentru că sunt multe locuri frumoase şi interesante de văzut aici. Îţi mulţumesc că iubeşti Timişoara!
February 21, 2013 at 09:53
Simona, încă nu am părăsit Timişoara, mă bucur de fiecare zi petrecută aici, din păcate nu am timişoreni în jurul meu tot timpul! Voi reveni în Timişoara, din păcate vom avea o relaţie la distanţă, sper să nu se supere prea tare când va afla acest lucru!
February 19, 2013 at 09:20
am observat ca multe trenuri romanesti ajung mai repede la destinatie. Timpul normat este mai mare decat acum 20 de ani, si identic cu cel de acum 100 de ani.
February 21, 2013 at 09:58
Ştiu, Teodor! Şi mă doare acest lucru. Până una-alta, încerc să sprijin compania cât de mult pot, atât prin articolele acestea cât şi financiar, doar-doar s-o schimba ceva! Dar tu de unde ştii timpii de acum 100 de ani? Ai făcut săpături? Vreau şi eu sursele tale :)
Pingback: Recomandarile zilei: linkuri recomandate | Blogatu
February 19, 2013 at 13:24
Foarte, foarte fain! :)
Mi-a placut unghiul abordarii! :D
February 21, 2013 at 09:59
Mulţumesc, Ioana! Câteodată, îmi iese câte un articol din ăsta fain, încât şi eu mă mir! :) Dar acum este meritul Cimişoarei, ea m-a inspirat :)
February 21, 2013 at 11:11
Bun! Iulian s-a indragostit. Era de mult timpul. Eu am fost si am stat numai in perioada verii. M-au incantat mult si parcurile de pe malul Begai. O experienta utila este si vizionarea unei piese de teatru bilingve.
February 23, 2013 at 00:16
Spre rusinea mea, n-am ajuns niciodata la Timisoara si acum imi pare rau! Foarte frumoase poze, imi place in mod deosebit anticariatul in aer liber!
February 27, 2013 at 21:05
Sa revii aici si sa vezi o alta Timisoara primavara! Acum au fost doar zile mohorate…
Pingback: Prima întâlnire a blogosferei de turism, filiala de Vest | Trans – Ferro